Primele fumuri de țigare

Primele fumuri de țigare au fost de ajuns pentru a mă apuca serios de asta. Primul fum a fost din curiozitate, eram foarte curios să văd cum e. Nu a fost tocmai plăcut, mă înecam, era urât. Atunci am crezut ca fumatul este o porcărie. După un timp am mai încercat să fumez, părea din ce în ce mai interesant, începea sa devină o plăcere intensă, nu mă mai înecam, începea partea cu amețeala, era și mai palpitant, era încantatoare acea amețeală.

Mă apucasem mai serios de asta. După mai mult timp de fumat parca din ce in ce mai repede se zdrobea acea plăcere profundă. Începea să devină o obisnuință.

Mă hotărâsem să le spun alor mei că fumez, nu vedeam rostul să fumez pe ascuns, să stau pe la toate colțurile de stradă sa fumez, să stau cu panică să nu mă prindă în fapt, mai rău imi făceam. Parinții aveau dreptul să știe ce am hotărât. Când eram mic nu suportam fumatul, mă tot întrebam ce e așa interesant la acest lucru, mi se părea un lucru bizar fumatul. Pretindeam că nu o să mă apuc niciodata de fumat.

Părintii mei nu au fost tocmai șocați in legătură cu alegerea mea. Dar nici nu au aprobat asta. Tot încercau să-mi explice că nu e bine ce fac, că mi se pare frumos doar la început iar mai târziu va deveni o povară. Nu prea băgam eu in seamă ce zic ei. Dar acum le dau puțina dreptate, nu mai e asa fascinant ca la inceput, dar momentan nici o povară nu este.

4 comments

  1. Draga,Gaby,iti spun un singur lucru,eu sant fumatoare,dar sa stii ca nu sant bune,la inceput sant palpitante,dar dupa aceea,devine dependent si e mai greu sa te lasi de ele.Asa ca mai bine,asculta.ti parintii.

  2. Adevarul e ca tigarile nu sunt bune. Cand am inceput liceul nu fumam, ma batea pe mine gandul sa ma apuc dar nu eram determinat in sensul asta. Cand am inceput liceul am vorbit c doi prieteni diin generala si ne-am propus sa facem cursuri de canotaj. Cu unul dintre ei stau in gazda. Intr-o zi el pleaca afara si se intoarce cu celalalt prieten la mine. Aveau la ei un pachet de Kent Apex. Cand i-am vazut cu tigarea in gura am tresarit un pic. Mi-au zis sa iau o tigare dar eu nu am vrut si le-am zis sa ma lase in pace. Dupa antrenament s-au rugat de mine sa trag si eu cateva fumuri. Am fost de acord. La primul fum ma luase ameteala. Am terminat tigarea si am aprins alta. Cand ne-am despartit am plecat cu colegul meu de gazda sa luam Pall Mall albastru pentru ca ne-am gandit ca e mai usor. Fumam amandoi un pachet in 3 zile. In cateva luni fumam singuri cate un pachet pe zi. Imi dadeam toti banii pe care ii primeam pe tigari. Mama ma prins de cateva ori, a aflat toata familia in final si s-au luat de mine. Le dadeam dreptate. Le-am promis ca ma las. Nu le-am lasat. In prezent tot fumez. Recunosc ca sunt dependent dar tot nu le las. Pot rezista fara. Ele chiar daca dorinta e mai mare pe zi ce trece. Nu sunt bune dar nici nu pot sa stau fara ele. Mama e fumatoare si ea si s-a apucat in liceu.

  3. Stii ce mi se pare ciudat? Eu m-am luat de fumat la 15 ani, in timp ce eram cu colegii de clasa in tren, indreptandu-ne spre tabara. Nu m-a luat ameteala, asa cum spun toti ca au patit… In schimb, mi-a placut senzatia data de faptul ca sfidam lumea fumand, mi-a placut senzatia lasata de fumul si parfumul tigarii… E drept ca la multe am renuntat mai apoi, in viata, pentru a fuma… La asta trebuie sa te gandesti! Vrei sa renunti la diverse alte lucruri in viata pentru a cheltui banii pe tigari? Asta ca sa nu mai vorbim despre sanatate, ca se stie deja…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *