Duminica la pescuit

Era o duminica senina,  tocmai bine de mers la pescuit. Tatal meu este un pescar foarte priceput, asa ca ne-am hotarat sa petrecem dumiica pe malul baltii. Mama fiind mai precauta, a facut bagajele indesate de zici ca plecam pentru o saptamana, nu pentru o zi.  Deja ma gandeam ce frumos o sa ne distram, la saramura tatei( care numai el stie cum sa o prepare),  te lingi pe degete  de o asa bunatate.

Stand pe balta incerc sa pescuiesc si eu macar un pestic, sa ma laud si eu cu el, dar te-ai gasit, la inceput nu am prins nimic, dar avand maestrul langa mine mi-a mers si mie mai bine. Placerea tatalui meu era sa prinda cati mai multi pesti,  era foarte fericit ca ii mergea de minune, dar si amuzandu-se pe seama mea cand ma vedea cum fac. Dar cu timpul incepusem sa ma obisnuiesc cu arta pescuitului, nu pot spune ca eram meserias, dar era totusi o placere ceea ce faceam, si mai ales ca ma simteam nemaipomenit de bine.

Cand am prins primul peste mi-a sarit in piept de m-am speriat rau, oare a crezut ca e pasare si poate zbura?  Au ras ai mei de mine, mai putin mama, care este mai sensibila daca vede ca ”patesc ceva”.

Mama pregatea ceaunul de mamaliga lasandu-l pe tata sa pregateasca saramura de pestele, si sa faca peste prajit, eu ramanand doar sa fac mujdeiul de usturoi( care numai mie imi iese nemaipomenit de bun). Dar gandul meu zbura in timp ce faceam mujdeiul, numai la pestele care imi sarise in piept,  parca imi si venea sa rad  cand ma gandeam. Pe drum la intoarcere spre casa am cantat cu totii, am chiuit, eram doar noi cu masina noastra.

Am petrecut o duminica fericita alaturi de familia mea, si am ramas cu amintiri foarte placute.

  •  
  •  
  •  
  •   
  •  

Leave a Reply