Teme si motive romantice

Temele sunt natura, iubirea si meditatia asupra trecerii ireversibile  a timpului.

Natura: vantul, floarea, frunza, zloata.

Iubirea: pasul, maini subtiri si reci.

Timpul: toamna, ceas.

Evadarea in trecut: visarea, scrisoriile, plicurile roase.

Evadarea in imaginatie: basmul, zana Dochia.

Imaginarul poetic: cadrul exterior, elementul nativ se afla in miscare de dispersa, ”Frunza imprastiata”, ”’zloata”, ”vantul zvarle.. grele picari”. Natura se contureaza vad: domina independinarea prin subst nearticulate( toamna, picuri, zloata).

Substantivul ”vantul” este articulat pentru a marca statutul de agent al miscarii violente.

Cadrul interior: Odaia da impresia de caldura ce invita la picoteala. Senzatia de siguranta si izolare protejata este intarita de separatia marcata de ”usa si geam”. Atmosfera creata, trairile fiintei.

Natura framantata, cu toate elementele in miscare, provoaca reactie de retragere si aparare.

Spatiul domestic al odaii sugereaza intimitatea placuta, pierderea timpului cu lucruri marunte, somnolenta. Starea interioara reveria-visul cu ochii deschisi duce la evadarea in fantezie in universul basmului; imaginatia zanei creeaza iluzia aproprierii iubite.

Concluzie: Cadrul exterior se afla in antiteza cu cel interior.

Tentatia evadarii: Se disting trei cai de evadare din spatiul inchis al odaii, in trecut prin lectura scrisoriilor groase si meditatia asupra vietii proprii. In reverie- intrarea in alt spatiu, ireal si feeric(”viez la basmul vechi al zanei Dochii”).

In imaginatie intensa, care creaza o realitate iluzorie( apare fantasma iubitei).

Temele, motivele specifice ale celor doua cuvinte, urmarite : imaginarul poetic: cadrul exterior si cadrul interior. Atmosfera creata si starile fiintei, caile de evadare, cautate; reusita sau esecul la aluziile culturale semnificative pentru curentul respectiv. Figurile de stil folosite si efectele create, marcile subiectivitatii( prezenta eului liric).

Neputinta evadarii: Tentativele multiple ale desprinderii si ale evadarii din sine: ratacirea pe strazile orasului se incheie cu intoarcerea acasa, cu esecul incercarii de a fugi de lume. Betia il preschimba intr-o marioneta care face gesturi mecanice sacadate, capata sa alunge tacerea grea.

 

 

  •  
  •  
  •  
  •   
  •  

Leave a Reply