O iubire de o vara

Eu nu vreau sa filozofez despre dragoste.

Eu vreau sa va relatez despre o iubire adevarata, vie, care m-a izbit in suflet- precum si in simturi mult mai primare. S-a intamplat intr-o dupa-amiaza de vara…

Ma plimbam cu prietenul meu printr-un parc.  Bine-nteles ca nu m-am indragostit de el. M-am indragostit de o fata, una dintre cele doua care ne atrasese brusc atentia, asa cum un far de pe coasta atrage atentia unor nave.

Tipele stateau la o masa, sub copertina unui mic restaurant in aer liber. Una era roscata, iar cealalta avea parul negru ca abanosul. Sporavoiau, in fata unor recipiente cu bere.  Bruneta, v-o spun cu toata sinceritatea, m-a cucerit din primul moment. Am inceput sa le aruncam ocheade tipelor, in scurt timp ocheadele noastre au dat rezultate si ne-am teleportat, cu halbe si pahare, la masa celor doua fete. Ne-am imprietenit repede.  Sa ii zic bruneta mea 🙂 era atat de frumoasa, atat de ingrijita, de cocheta si de stilata, incat mi se parea ireala, intr-un oras stapanit de banditi, de caini vagabonzi si de cersetori.

Am vorbit despre muzica, despre filme, despre farmecul tineretii si –  la initiativa mea- despre… nevoia de socializare. Mi-e cam jena sa va spun ce intelegeam eu prin socializare. Cert este ca ma indragastisem la prima vedere, pana la primul lob al urechii. Sau creierul are lobi?  In fine, unii au creierul cat o ureche iar altii au urechile cat aripile de albatros.

Cand ne-am pilit indestulator, le-am invitat pe fete la plimbare. Atunci i-am spus ce simt pentru ea, atunci a fost primul sarut. Parintii ei tocmai plecasera la tara, asa am putut sa stam acolo trei zile. Ce putem sa facem noi acolo, singuri si infierbantati? in nici un caz ecuatii diferentiale.

Pot afirma ca am trait timp de trei luni, cea mai intensa iubire din viata mea.

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *