Prietenul si tatuajul

Am un prieten care are un tatuaj super de frumos. In general nu prea imi plac, dar al lui iti ia ochii. S-a decis sa isi faca un tatuaj  la un salon dupa ce a vazut mai multe modele. Si-a ales o zona in care pielea este mai putin sensibila, dar s-a gandit mult inainte unde sa isi faca sa nu il doara.

Isi desena acasa tot felul de modele de tatuaje( el fiind un desenator mai bun, cel putin ca altii), trebuie sa exersezi inainte ca sa iti iasa ceva frumos. Impulsul momentului a fost din dorinta de a fi la moda, si pentru ca a vrut neaparat de mult sa il aiba.

Eu, de exemplu nu as avea curaj sa imi fac un tatuaj, si nu chiar curaj cat ma enerveaza ca nu se mai poate sterge, poate vreodata nu iti mai place si atunci nu mai ai ce face.  Prietenul meu vrea sa fie unic prin tatuajul lui, asa mai impresioneaza o fata…

Altii au incercat sa il convinga sa renunte la idee, sperand totusi ca se va razgandi, dar nici nu a vrut sa auda de asa ceva, era hotarat la maxim.  Isi privea tatuajul ca pe o adevarata arta, si in ziua de azi nu mai este un lucru chiar atat de rar intalnit sa vezi unul.

La inceput cand mi-a spus de tatuaj imi venea extraordinar de greu sa inteleg ce l-a determinat sa faca asa ceva, dar totusi l-am sustinut in tot, doar este prietenul meu. Cand te uitai la tatuajul lui iti trecea orice suparare ca si l-a facut, era prea  frumos si modern in primul rand.

Asadar l-am lasat sa invete singur sa faca diferenta intre fantezie si extravaganta, deoarece era liber sa faca ceea ce vroia.

Totusi imi place tatuajul tau, Marian!

 

 

 

 

 

 

  •  
  •  
  •  
  •   
  •  

Leave a Reply