Legendele Olimpului( Potopul)

Zeus era numit adeseori” tatal zeilor din ceruri”, pentru ca majoritatea zeilor ii erau fii si fiice. Pe ceilalti: Poseidon, Hades, Hestia, Demetra si Hera, el ii salvase din pantecul lui Cronos, dandu-le viata a doua oara.

Cei vechi socoteau ca din haos s-a despartit pamantul de cer, uscatul de apa, si aerul, pe care il respira oamenii, de eterul cel subtire si curat. Sus de tot era eterul, dedesubt aerul obisnuit, jos pamantul, despartit de apa.

Zeul Nereu, era considerat tot un fiu al zeitei Gheea, pamantul, si al Pontului. De astfel,zeii marilor erau mai multi, dar Poseidon era cel mai mare dintre ei, stapan olimpian al tuturor apelor.

Legenda potopului este comuna aproape tuturor popoarelor, pana in Africa  si America de Sud, dovada ca in timpuri foarte, foarte indepartate, pastrate in amintirea oamenilor numai prin povesti, au avut loc mari ploi torentiale, cutremure si scufundari.

Locurile uscate au fost acoperite de ape, si alte tinuturi marine au devenit pamanturi fertile.

Triton simboliza urletul valurilor si era reprezentant printr-un zeu marin cu coada de peste, tinand la gura o scoica din care suna, facand furtuna sa se dezlantuie sau sa inceteze.

Raurile, apele curgatoare din izvoarele de munte, apele care fertilizeaza pamantul, adapa oamenii si vitele si spala necurateniile, se bucura la elini de un respect deosebit si erau socotite sfinte. Ei credeau ca apa poate spala uneori nu numai necuratenia, c i si relele si necazurile.

Ca pe toate celelalte elemente ale naturii, elini personificau si raurile, socotindu-le fii si fiicele lui Ocean, de unde izvorau si unde se reintorceau. Ca un omagiu fata de apele curgatoare, Hesiode recomanda calatorului ajuns pe malul unui rau sa-si spele mainile, sa se purifice, astfel riscand sa-si atraga mania zeilor. La cei vechi, unele rauri aveau sanctuare si altare proprii si in cinstea lor se organizau serbari.

 

 

 

  •  
  •  
  •  
  •   
  •  

Leave a Reply