Hermes

Zeul Hermes se bucura de multa simpatie la vechii greci, mai ales pentru ca era zeul calatoriilor. Elinii erau dornici sa-si ridice pretutindeniorase, in care sa faca negot si sa adune aur. Ier, Hermes, dupa cum socoteau ei, putea sa-i calauzeasca pe mare si pe uscat. El nu avea temple multe in Elada.

In schimb, pe drumuri, mai ales la incrucisari si pe langa poduri, ii ridicau niste coloane dreptunghiulare, numite herme, carer aveau in varf chipul lui Hermes. Aceste herme tineau loc de indicatoare sau tablite, cum sunt astazi.

Ca sa-l cinsteasca pe Hermes, sculptorii i-au daruit in piatra, in marmura, sau chiar in lemn. Cea mai frumoasa opera din toate este aceea pe care insusi Praxilete a daltuit-o in marmura de Paros, infatisandu-l ca pe un efeb cu trupul zvelt, cu chip surazator, stralucitor de frumusete si vigoare. O alta opera vestita e o statuie de bronz, in care Hermes, infatisat cu aripi la picioare, sta in repaus numai o clipa. Si-l vezi ca asteapta sa primeasca numai o porunca de la Zeus si sa porneasca iar la cale…

Pan pe greceste inseamna tot. Romanii l-au numit Faun pe zeul Pan. Se pare ca panica e un cuvant care vine de la Pan, de la spaima pe care o dadea nimfelor ce-l intalneau.

Trestiile de pe malul apelor, cu fosnetul lor misterios, au atatat in mod deosebit fantezia elinilor. Ei au nascocit aceasta legenda, prin care isi explicau, in acelasi timp, intr-un chip poetic, si aparitia instrumentului mult iubit de pastorii elini, atat de popular astazi la noi- naiul.

Pinul pe greceste se cheama Pitis, alta pilda de felul cum isi imaginau cei vechi aparitia diferitelor specii de plante si copaci. El era un arbore funerar, in amintirea legendarei Pitis.

Ramuri verzi si cununite de pin se puneau la usile caselor indoliate.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *