Istoria si cartile de joc

Popii de pe cartile de joc nu sunt niste “figurine” oarecare. Franta este tara care a popularizat cartile de joc in forma lor actuala, iar acestia au creat popii astfel incat sa reprezinte 4 regi adevarati din istorie. Acestia sunt:

  1. Popa de pica – care il reprezinta pe regele David al Israelului.Istoria si cartile de joc
  2. Popa de romb – il reprezinta pe Iulius Cezar.Istoria si cartile de joc
  3. Popa de trefla – este Alexandru Macedon.Istoria si cartile de joc
  4. Popa de inima – il reprezinta pe regele Carol al VII – lea al Frantei.Istoria si cartile de joc

De altfel popa de inima este o carte cam ciudata, este poreclit “regele sinucigasilor”, si pentru ca isi infige o sabie in cap, se poate spune ca aceasta carte este un simbol secret care evidentiaza conditiile suspecte in care a murit regele Carol, cel care este reprezentat in carte.

Totusi cei pasionati de conspiratii duc lucrurile si mai departe, si prezinta urmatoarea ipoteza: Mana care infige sabia in capul regelui, nu este mana lui, deoarece imprimeul de pe maneca difera de la o mana la alta. Daca stam putin sa ne uitam si pe celelalte carti, vedem ca acelasi model de maneca se gaseste si la dama de pica, sugerand ca dama de pica ar fi asasinat popa de inima.

Am putea spune ca acesta este un cod secret in stilul Dan Brown, dar adevarat este ca probabil acestea sunt coincidente, iar popa a iesit asa datorita greselilor repetate in replicarea cartilor. Din acelasi motiv popa de inima este singurul care nu are mustata.

Un pachet de carti contine diverse elemente mistice, ce pot fi asociate cu numerologia. Sa luam spre exemplu calendarul, un an contine 52 saptamani, un pachet de carti contine 52 de carti.

Un an are 4 anotimpuri, un pachet de carti are 4 culori. Un an are 365 de zile, daca luam toate cartile dintr-un pachet si le adunam, vom vedea ca acestea fac 364, la care se adauga un joker care va crea numarul 365, dar la care se mai poate adauga si celalat joker care va crea 366, numarul de zile dintr-un an bisect.

S-a descoperit ca in limba engleza daca iei toate valorile cartilor de joc si numerele si literele fiecarui cuvant, numarul total de litere va fi 52, adica exact numarul de carti dintr-un pachet.

De exemplu, cuvantul ace are 3 litere, pentru doi este two si are tot 3 litere, numarand astfel literele fiecarei carti pana la popa obtinem numarul 52. Asta ar putea parea o coincidenta, pana iei in calcul faptul ca aceasta proprietate a cartilor este valabila in engleza, in germana, in spaniola, in franceza , dar si in romana.

Acest lucru este extrem de ciudat, orice evolutie diferita a limbii ar fi putut sa duca la formarea oricaror din aceste cuvinte altfel, si atunci acesta proprietate nu ar mai fi fost valabila. Sa nu mai zicem de toate celelalte limbi in care nu am testat inca fenomenul. Acest aspect al cartilor de joc este chiar magic.

De altfel, asul de pica a mai fost prezent si in alte conflicte armate. In razboiul din Vietnam s-au tiparit numeroase pachete de carti, care contineau doar asi de pica. Acestea erau folosite de soldati care raspandeau aceste carti peste tot in Vietnam, deoarece credeau ca vietnamezii considera asul de pica un simbol al ghinionului, si ca se demoralizeaza de fiecare data cand il vad. Totusi, s-a dovedit mai tarziu ca vietnamezii nu erau atat de superstitiozi pe cat credeau americanii, asul de pica neinsemnand nimic pentru ei si devenind o superstitie a americanilor, mai degraba. De asemenea, in Al Doilea Război Mondial The United  States Playing Card Company a creat un pachet de carti special pentru prizonierii de razboi din Germania. Aceste carti cand erau ude, se dezlipeau in doua, dezvaluind harti secrete, menite sa ajute prizonierii sa evadeze. Aceeasi companie a creat si pachete de asi din razboiul din Vietnam, sugerand ca un pachet de carti este mai folositor pe timp de razboi decat ne-am fi asteptat.

La inceputul epocii moderne, in secolul 18 in Europa, o problema majora o reprezenta abandonul copiiilor. Multe familii nu isi permiteau sa creasca un copil nedorit, asa ca il abandonau pe scarile orfelinatelor, a spitalelor sau pur si simplu pe strada. De obicei, impreuna cu pruncul erau lasate cateva notite, care de multe ori erau scrise pe o carte de joc. Uneori aceste carti erau rupte in jumatate, astfel incat daca parintii se razgandeau si voiau sa isi ia copilul inapoi, se prezentau cu jumatatea de carte, iar daca acesta se potrivea cu jumatatea lasata copilului, atunci asta era dovada ca intr-adevar ei erau parintii adevarati.

  •  
  •  
  •  
  •   
  •  

Leave a Reply