Asta-i viata

Toata lumea stie, toata lumea se teme de asta dar toti lasa lucrurile sa mearga mai departe, accepta ca imensa majoritate a populatiei sa fie calarita ca o martoaga imbecila, ce catre un mic numar de agitatori. Asta e valabil pentru ce se petrece in uzine, in incinta universitatii, cam pestetot de fapt. Sa privim lucrurile mai de sus: suntem o tara de conservatori in care cea mai mare parte a studentilor, a muncitorilor, a cadrelor- asta ca sa nu mai vorbim despre tarani, nu cer nimic altceva decat sa fie lasati sa se bucure-n tihna de un oarecare confort.

Confort fizic, intelectual si moral. Nici un efort excesiv, nici o lupta, nici un risc, nici o deschidere catre alte clase sau catre alte varste ale natiunii; muncitorul intoarce cu dispret privirea de la cadrele specializate, tineretul declara ca nu-l privesc problemele celor mai in varsta, salariatii nu vor sa stie nimic despre dificultatile patronale, iar functionarii de stat, izolati in birourile lor ca intr-o cazemata, pretind a domni asupra tuturor acestora intr-un mod atat de princiar arbitrar incat lasa cu mult in urma despotismul celor mai cumplite monarhii absolute.

Ne aflam in punctul extrem al economiei moderne, raind pe una dintre putinele piete care mai este inca foarte departe de a ajunge la saturatie. Singurul sistem economic este cel al economiei expansive, iar problema ordinii sociale se pune in mod necesar aici, intrucat aceasta din urma este o conditie a dinamismului industrial.

Ordinea soaciala, se supune acelorasi legi ca si educatia, la cerinte si oferte se poate primi mai mult decat se investeste. Iti place munca ta, proiectezi ceva inspre viitor, ceva care nu cere decat sa traiasca si sa se dezvolte. Trebuie sa lucram in tara asta  cateodata lipsita de imaginatie si lipsita de curaj, asta-i viata.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *