Aventurile unui magarus(1)

Am citit o povestioara care mi-a placut, si nu m-am putut abtine sa nu va arat si voua.

Oamenii, neavand cum sa stie tot ceea ce stiu magarii, ignora, fara indoiala, chiar si voi, care cititi aceasta povestioara, – ceea ce este bine stiut de toti magarii, prietenii mei: ca in orasul Laigle, in fiecare marti, este zi de piata si se vand legume, unt, oua, branza, fructe si alte bunatati.

Aceasta zi de marti este o zi de chin pentru bietii mei confrati.

”A fost si pentru mine, pana ce am fost cumparat de buna mea stapana batranica, bunica ta, la care traiesc in prezent. Am apartinut unei taranci rele si pretentioase.

Inchipuie-ti, micutule stapan, ca era atat de sireata incat aduna toate ouale pe care le ouau gainile ei, tot untul si branza pe care le facea din laptele dat de vacile ei, toate legumele si fructele care se coceau timp de o saptamana si le indesa in cosuri pe care atarna de spinarea mea.

Si, cand eram intr-atata de incarcat ca abia puteam face un pas, rautatea aceea de femeie se cocota si ea pe cosurile de pe spinarea mea si ma silea sa merg asa incarcat, strivit dupa povara, pana la piata din Laigle, aflata la o leghe de gospadaria noastra.

De fiecare data ma infuriam la culme, dar nu indrazneam sa arat aceasta, caci ma temeam de bataie. Stapana mea avea o bata mare, noduroasa, cu care ma batea fara mila.

Ori de cate ori vedeam sau auzeam pregatirile de plecare la piata, suspinam, gemeam, zbieram, in speranta de a-i induiosa pe stapanii mei.

La piata era o taranca blanda care ar fi vrut sa fiu al ei, eu vrand sa dovedesc cat eram de bland si de indatoritor, m-am apropiat de ea incetisor si m-am apropiat, spre a o lasa sa se catere pe spinarea mea” .

  •  
  •  
  •  
  •   
  •  

Leave a Reply