Aventurile unui magarus(2)

Aventurile unui magarus, continua…

”I-am dus acasa pe femeie si baietasul ei, care era foarte dragalas, ma mangaia, zicea ca sunt frumos si ar fi vrut sa ma pastreze.  Vazand ca mama care isi rasfata copilul, era gata sa ma ia de capastru si sa fuga cu mine, asa ca s-au hotarat sa ma cumpere de la stapana cea rea. Eram razbunat.

Din acea zi, micul meu stapan ma iubea parca si mai mult.

La randul meu, am incercat din rasputeri sa ma fac util si placut, nu doar lui, ci tuturor celor din casa. Toti au fost din ce in ce mai legati de mine. Iar eu am continuat sa veghez asupra copiilor lor, sa-i apar de accidente si de oamenii sau animalele rele.

Un prieten de-al stapanului meu spunea ca nu intelege ceea ce fac si nici pentru ce fac anumite lucruri, dar nici ca imi pasa.

Copiii, in special stapanul meu, subliniau inteligenta mea si dorinta de a face fapte bune. Am profitat de o iarna grea, in care n-am parasit grajdul, pentru a-mi reaminti si a scrie cateva evenimente importante ale vietii mele. Ele va vor distra, poate, dragii mei prieteni, dar, desigur, va vor convinge ca, daca vreti sa fiti bine slujiti, trebuie sa va purtati frumos cu slujitori vostri.

Amintirile mele va vor arata ca un magar are, ca oricine, o inima pentru a-si iubi stapanii si pentru a suferi din cauza nedreptatii lor, ca are dorinta sa se razbune sau sa-si arate simpatia.

Acum traiesc multumit, iubit de toti, ingrijit ca un prieten de catre micutul meu stapan. Incep sa imbatranesc, dar magarii traiesc mult si, atata vreme cat voi umbla si ma voi tine pe picioare, voi folosi toata iscusinta mea spre a-mi servi stapanii, asa voi fi foarte fericit si multumit”.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *