Devenise tatic

Lesinase… Nu se putea, devenea tatic, si el nu stia ce sa faca, cum sa procedeze, off, ajunsese la spital din cauza lesinului. Se trezise, oare visase ca va deveni tatic? Nu, nu visase, totul era adevarat. Prietenii lui erau langa el, draga lui iubita nu stia cum sa il mai linisteasca, dar el era mai emotionat mai ceva ca toti, nici o vorba nu putea sa scoata.
I-a trebuit mult sa isi revina din lesinul care il apucase, parca era intr-un vis, simtea ca toata lumea este impotriva lui. Nu era vorba ca nu se bucura, dar parca simtea ca nu era potrivit pentru a deveni tatic.
Simtea ca l-au parasit puterile, zici ca el era insarcinat, incepuse sa aiba pofte, probabil de emotii, vroia sa fie el cel rasfatat. Oare era egoist? Nu se gandea la iubita lui? Ba da, dar cu greu se putea obisnui ca va deveni tata.
Totusi se gandea ca trebuie sa fie puternic, sa faca fata situatie respective. Trecuse ceva timp si a aparut un ghemotoc mic, atunci a simtit al doilea lesin, simtea ca nu mai are aer, nu putea respira de emotia care il apucase cand isi vazu bebelusul. Era atat de mic si frumos, a simtit imediat ca e o parte din el, trebuia sa se obisnuiasca.
Cat putea sa il iubeasca, simtea ca nu va putea sa stea fara puiul lui.
Cand se gandea prin cate trecuse, cate sperieturi, pentru un suflet nevinovat. Acum stia ca va fi fericit mereu alaturi de puiul lui drag.

  •  
  •  
  •  
  •   
  •  

Leave a Reply