Arta frumusetii

Singurul lucru pe care si l-a dorit cu oarecare continuitate a fost sa fie frumos. Prin frumos intelegea sa fie frumos ca Paris sau Apollo. A nu fi diform, a avea trasaturi aproape regulate, adica a avea nasul in mijlocul obrazului, nici carn nici coroiat, ochi care sa fie nici rosii, nici injectati, o gura decent despicata, nu inseamna a fi frumos, infelul acesta, poate ca era frumos, dar era atat de departe de idee pe care si-o facea despre frumusetea masculina, incat ii aparea ca una din figurinele care bat ora pe dunga unui clopot.

De multe ori se privea ceasuri intregi in oglinda, cu o fixitate si o atentie inimaginabile, pentru a vedea daca nu a survenit vreo ameliorare in figura lui, astepta sa i se schimbe trasaturile, sa i se indrepte sau sa i se rotunjeasca, sa capete mai multa finete si puritate, astepta ca ochiul sa i se lumineze si sa inoate intr-un fluid mai viu, ca scobitura care desparte fruntea de nas sa se umple, si ca profilul lui sa devina in felul acesta calm si simplu asemenea unui profil grec, dar era totdeauna foarte surprins ca nu se intampla nimic din toate astea.
Cand se gandea ce putin ii mai lipseste ca el sa fie frumos, si totusi niciodata nu va fi! Cum asa? sa aiba intr-un loc mai mult de o jumatate de linioara, o sutime sau chiar o miime de linioara, sa aiba un pic de carne mai putin pe osul acela, sau un pic mai mult pe celalat?
Sa vada atatea figuri frumoase in tablouri! de ce sa nu aiba si el o figura ca acestea?
Si totusi a fi frumos inseamna sa ai un farmec propriu care face ca totul din jurul tau sa-ti surada si pretutindeni sa fii intampinat cu bucurie.

  •  
  •  
  •  
  •   
  •  

Leave a Reply