Dragostea ei

Cel putin nu avea sa spuna ca fusese cruda sau virtuoasa. O blestema, dar nu avea dreptate. O adora, o iubea, era idolul ei. Ii acordase mereu ce ii cerea, ii intruchipase visul in modul cel mai binevoitor cu putinta. Ii daduse ceea ce nu va mai putea da la nimeni, fusese o surpriza la carenu se asteptase, si pentru care ar fi trebuit sa ii fie recunoscator.
Il auzise povestind ca un cavaler galant ce era, ca nu era una dintre acelea care il degusta. Si ar fi pastrat-o in virtutea unui fel de sentiment de convenienta. Il gasea foarte fermecator, poate ca vedea prea des, traiau intr-o mare intimitate, poate pierdea prin forta imprejurarilor, latura lui romantioasa si misterioasa, careo seduse mai mult ca orice, iar caracterul lui, poate daca il intelegea mai bine, nu i s-ar mai fi parut atat de straniu.

Era mereu alaturi de ea, se ocupa foarte mult de pozitia ei, se adorau. Ii era foarte credincioasa tot timpul cat s-au iubit, nu il inselase in nici un fel, nu avusese virtuti false, era foarte bun cu ea. In schimbul frumusetii pe care i-o oferise, i-a rasplatit cu infinitele placeri, erau chit unul fata de celalalt. Dorintele lui nesatioase ii vor desface aripile ca sa zboare catre ea, sigur se va gandi totdeauna cu jind la faptura ei, fantezia lui se va intoarce intotdeauna la ea.
Sunt lucruri pe care o femeie nu le uita usor. Desi era absenta, se va gandi mereu la el, mult mai mult decat ar fi fost langa ea.

  •  
  •  
  •  
  •   
  •  

Leave a Reply