Ganduri

Ah! cu toate ca, in exaltarea mea, eram gata sa strang la piept lumea palpabila, in lipsa alteia, simt ca am venit pe lume din greseala, ca viata nu-i facuta pentru mine, ca ma respinge; nu pot intreprinde nimic, pe orice drum o iau, ma ratacesc, aleea neteda si cararea dintre stanci tot spre prapastie ma duc. Daca vreau sa imi iau zborul, aerul se ingroasa in jurul meu, si raman incremenit, cu aripile intinse, fara sa le pot inchide. Nu pot nici sa merg, nici sa zbor, cand sunt pe pamant ma atrage cerul, cand sunt in cer ma cheama pamantul; in vazduh crivatul imi smulge penele, jos, pietricelele imi ranesc picioarele. Talpile mele sunt prea gingase pentru cioburile de sticla ale realitatii; deschiderea aripilor e prea stramta ca sa planez deasupra lucrurilor, si ma ridic, urcand din rotire in rotire, pana in azurul profund al misticismului, pana la varfurile inaccesibile ale iubirii eterne.
In pieptul meu firav s-au cuibarit laolalta visarile, presarate cu violete, ale unui tanar si patimile nestapanite, dorintele mele pornesc, aidoma leilor, dupa ce si-au ascutit ghearele in umbra padurii si cauta ceva de devorat; gandurile mele, mai febrile si mai nelinistite decat caprele, alearga spre crestele cele mai primejdioase.
E un straniu tinut sufletul meu, un tinut infloritor si splendid in aparenta, dar maiimbibat de miasme putregaite si vatamatoare decat tinutul Batavia; cea mai slaba raza de soare ce atinge noroiul starneste puzderie de reptile.
Mai bine pentru tine sa scoti apa statuta din mocirla, de sub un strat de papura putrezita.

  •  
  •  
  •  
  •   
  •  

Leave a Reply