Lunile cele mai dulci ale adolescentei

Nu-i ciudat ca eu care inca ma mai aflu in lunile cele mai dulci ale adolescentei, care, nu numai ca n-am abuzat de tot, dar nici n-am uzat macar de llucrurile cele mai simple, am ajuns in acest hal de blazare incat simturile mele nu pot fi zgandarite decat de ceea ce este bizar sau intampina mari piedici?

Ca dupa placere urmeaza saturatie, e o lege fireasca, usor de inteles. Cand un om a mancat la un ospat din toate bucatele pana la refuz, si nemaisimtind nici un fel de pofta, incearca sa-si trezeasca prin miile de sulite ale mirodeniilor sau prin vinuri tari si atatatoare gustul amortit, nimic nu-i mai usor de explicat; dar cand un om nu face altceva decat sa se aseze la masa si, dupa ce a ciugulit din primele feluri, sa-l cuprinda un degust sublim si sa nu se mai poate atinge, fara sa vomite, decat de bucatele de o extrema savoare.
Sunt satul,e o greseala sa se creada ca numai contactul cu femeile poate duce la saturatie. Tot acolo se ajunge si prin simpla dorinta, si abstinenta uzeaza mai mult decat excesul.
Dorinta mangaie si strapunge cu privirile fiinta visata, pe care vrea sa aiba si care aievea; ce-ai putea afla mai mult posedand-o? ce experienta poate echivala cu aceasta constanta si pasionata contemplatie?
Am vazut atatea lucruri, desi numai putine dintre ele le-am cercetat sub toate fatetele incat acum numai piscurile cele mai abrupte ma mai ispitesc. Sunt atins de acea boala a popoarelor si a oamenilor puternici, cand ajung la batranete: imposibilul. Tot ce pot face nu prezinta nici cea mai mica ispita pentru mine.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *