Mediul inconjurator(3)

Mediul montan si alpin se desfasoara in altitudine, intre 800 si 2544 m, si se caracterizeaza prin etajarea vegetatiei de la paduri de stejar pana la pajisti alpine, deasupra carora se afla etajul crestelor modelate glaciar.
Sistemul de fragmentare, cat si netezimea culmilor confera acestui mediu un grad ridicat de accesibilitate, ceea ce a facut ca partile mai joase sa fie locuite, iar drumurile, cu exceptia sectoarelor mai greu accesibile, sa fie prezente inca din Antichitate. In cea mai mare parte, acest spatiu a fost permanent locuit si utilizat, conditiile orografice si pedoclimatice fiind favorabile inlocuirii pe alocuri a padurilor cu terenuri agricole, intre care fanetele si pasunile se remarca prin extindere, pe seama lor dezvoltandu-se viata pastorala.
In ultimile doua secole s-au dezvoltat, indeosebi, activitatile de exploatare forestiera si turismul. Toate vaile importante reprezinta numeroase asezari, dintre care unele devenite centre urbane, acestea implicand multiple activitati industriale si turistice, ce au avut efect antropizarea spatiului montan.
Depresiunile sunt bine populate, majoritatea fiind vetre de locuire, vestigiile arheologice atestand vechimea si continuitatea de locuire inca din timpuri stravechi. Pe seama resurselor, atat locale cat si cele ale regiunilor vecine, in ariile depresionare s-au dezvoltat activitatile industriale care au adus la aparitia peisajelor urbane si industrial urbane.
In Carpati se mai mentin, si astazi, peisaje putin modificate antropic, in regiunile cu areale destul de compacte de padure, ce alterneaza cu pajisti folosite ca fanete, unde asezarile sunt putine, iar activitatile industriale lipsesc.
Peisajele urbane se imbina cu cele rurale, avand o mare varietate, data in principal de diversitatea culturilor agricole ce imbina peisajele viticole cu cele pomicole sau cerealiere.

  •  
  •  
  •  
  •   
  •  

Leave a Reply