Fericirea este alba

Prin micile goluri ale frunzarelor, cerul deschidea mii de ochi albastri, apa susura incetisor, iar eu, eu ma lasam cuprins de o molcoma bucurie, cufundandu-ma intr-un calm extaz, nu scoteam o vorba.
Orice s-ar spune, fericirea este alba si trandafirie, nu o poti reprezenta altfel. Culorile tandre ii revin de drept. Ea nu are pe paleta ei decat verdele apei, albastrul cerului si galbenul paielor: tablourile sale sunt inundate de lumina ca tablourile chinezesti. Flori, lumina, parfumuri, o piele matasoasa si dulce care se atinge de a ta, o armonie voalata care vine nu se stie de unde, cand ai toate acestea esti fericit la culme; si nici nu poti fi fericit alminterea.
El insusi, care are oroare de banal, care nu viseaza decat aventuri stranii, pasiuni puternice, extazuri delirante, situatii bizare si incalcite, trebuia sa se multumeasca prosteste cu aceasta fericire si, orice ar face, alta nu poate gasi.
Plimbari, in padurile nesfarsite, violete si fragi, sarutari si albastrele, gustari la iarba verde, lecturi si carti uitate sub copaci, distractii pe apa, cantece ce nu se mai termina, rasete prelungite si repetate de ecoul de pe mal; viata cea mai arcadica pe care ti-o poti imagina.
A instaurat o blocada perfecta in jurul lui, nimic nu intra, nimic nu iese fara permisiunea ei, si-a postat un mic corp de garda langa inima lui, si il supravegheaza zi si noapte. Ii spune lucruri incantatoare, ii compune madrigale foarte galante, se culca la picioarele lui si se poarta cu el ca o sclava umila cu domnul si stapanul ei, ceea ce ii place nespus de mult, pentru ca are vadite inclinatii spre despotism oriental.

  •  
  •  
  •  
  •   
  •  

Leave a Reply