Iubirea are farmecul ei

Femeile nu prea le plac firile contemplative, si-si pretuiesc in mod deosebit pe cei care-si pun ideile in aplicare. La urma urmei, au dreptate. Obligate, prin educatie si pozitia lor sociala, sa taca si sa astepte, ii prefera, in mod firesc, pe cei care vin la ele si le vorbesc, scotandu-le dintr-o situatie falsa si plicticoasa, stiu toate acestea. Dar nicicand in viata nu-mi voi asuma raspunderea, cum vad ca fac multi, de a ma ridica de pe locul meu, de a strabate salonul, si de a ma duce sa spun pe neasteptate unei femei:” Rochia va sade minunat”, sau” In seara asta ochii dumneavoastra au o stralucire cu totul aparte”.

Si totusi simt ca am neaparata nevoie de o iubita. Nu stiu cine va fi si nu vad, printre femeile pe care le cunosc, nici una care sa fie demna de a se numi iubita mea. Nu gasesc la ele decat prea putine din calitatile dupa care umblu eu. Cele de-ajuns de tinere nu-s destul de frumoase sau sunt cam lipsite de duh, cele tinere si frumoase sunt de o virtute care te tine la distanta, sau nu se bucura de libertatea necesara.
Fiecare trandafir e napadit de insecte, fiecare femeie are o multime de rude de care trebuie sa o scuturi ca de omizi daca vrei sa poti culege intr-o zi rodul frumusetii sale.
Ma aseman destul de mult din punctul acesta de vedere cu cititorii care incep un roman de la coada, si care afla mai intai deznodamantul, cu toate ca dupa aceea o pornesc indarat pana ajung la prima pagina.
Maniera aceasta de a citi si de a iubi isi are farmecul ei. Poti savura mai bine detaliile cand esti sigur de sfarsit, iar inversarea aduce neprevazutul.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *