Totul este un mit

De la Hristos incoace, nu s-a mai facut o singura statuie de barbat la care frumusetea adolescentei sa fie idealizata si redata cu grija care-i caracterizeaza pe sculptorii antici. Femeia a devenit simbolul frumusetii morale si fizice; barbatul a decazut de-a binelea din ziua in care s-a nascut copilul din Betleem. Femeia este regina creatiei, stelele se lipesc una de alta si-i imbina o coroana pe cap.
Inainte de nasterea blandului si curtenitorul povestitor de parabole, lucrurile se petreceau cu totul altfel; nu se feminizau zeii si eroii, care urmau sa apara seducatori, exista un anume prototip viguros si delicat in acelasi timp, dar totdeauna barbatesc, oricat de galese ar fi fost contururile lor, oricat de elegant,fara muschi si vine, le-ar fi fost sculptate de artistul truditor picioarele si bratele divine.

Dimpotriva, se atribuia mai curand aceasta caracteristica frumusetii speciale a femeii. I se largeau umerii, se atenuau soldurile, se dadea mai putin relief pieptului, se accentuau cu mai multa vigoare incheieturile bratelor si ale coapselor.
Aproape ca nu mai exista deosebire intre Paris si Elena. Asa se face ca hermaphroditul devine una din himerele mangaiate cu cea mai mare infocare de catre antichitatea idolatra.
E intr-adevar una dintre cele mai suave creatiuni ale geniului pagan acest fiu al lui Hermes si Afrodita. Nimeni nu-si poate imagina ceva mai incantator decat aceste doua trupuri, amandoua desavarsite, armonios imbinate, aceste doua frumuseti atat de apropiate si atat de diferite, care formeaza una singura, superioara amandoura, pentru ca se tempereaza una pe alta si se pun reciproc in lumina, pentru un adorator exclusiv al formei, exista o mai dulce incertitudine decat aceea in care te arunca vederea acestui spate, a acestor coapse indoielnice, si a acestor picioare, atat de fine si atat de puternice, incat sa nu stii daca sa le atribui lui Mercur, gata sa-si ia zborul, sau Dianei iesind din baie?

  •  
  •  
  •  
  •   
  •  

Leave a Reply