Afectiunea pentru ea

Veneam la ea foarte moharat, foarte prost dispus, pus pe harta. Nu stiu ce si cum facea vrajitoarea ca, dupa cateva minute, ma trezeam facandu-i curte, desi nu avusesem nici cea mai mica dorinta, si incepeam sa-i sarut mainile si sa rad din toata inima, desi eram groaznic de furios.
Poti sa iti faci o idee ce inseamna o asemenea tiranie? Totusi, oricat de abila ar fi, viata in doi nu se mai poate prelungi prea multa vreme; in ultimile doua saptamani mi s-a intamplat destul de des, ceea ce nu facusem niciodata pana atunci, sa iau cate o carte de pe masa, s-o deschid si sa citesc cateva randuri in pauzele conversatiei. Ea a observat si abia a reusit sa-si ascunda spaima, apoi a scos toate cartile din camera ei. Marturisesc ca-mi parea rau dupa ele, desi nu indrazneam sa ii cer sa le aduca inapoi.

Am fost foarte amabil, am sustinut conversatia, m-am apyucat sa ii spun ca nu sunt un om lipsit de spirit si ca prietenia ei imi era destul de placuta.
Mi se parea ca situatia era un pic grava, mai ales cand unul dintre noi era mai indragostit si se agata cu disperare de ceea ce a ramas din iubirea celuilalt. Desi nu eram total indragostit de ea, aveam o mare afectiune pentru ea, si nu as vrea sa fac nimic care sa-i pricinuiasca vreo suparare. Vreau sa creada, vreme cat mai indelungata, ca o iubesc. O iubeam, dar nu asa cum credea ea si cum si-ar fi dorit.

  •  
  •  
  •  
  •   
  •  

Leave a Reply