Pe post de cercetator

Iata-ma pe post de cercetator, in aceasta biblioteca veche. Atmosfera de aici nu-mi prieste. Imi plac cartile, sunt un cititor pasionat si cred ca am reusit sa-mi rafinez gustul, astfel incat, citesc cu mare placere proza moderna, despre care multi spun ca este greoaie, plictisitoare. Mie imi place, raspunde intrebarilor mele intime, imi ofera rezolvari si explicatii, care uneori se potrivesc cu rezolvarile pe care le dau eu, ceea ce imi confera o siguranta pe judecata mea.

Alteori, un nou punct de vedere, intr-o problema, imi deschide perspective de meditatie. Cred ca eu citesc, din nevoia de a sti, din nevoia de confruntare a parerilor mele cu parerile altora si placerea, fiindca simt o placere deosebita, totusi, cand citesc, se datoreaza intalnirii pe acest teren cu alte pareri asemanatoare cu ale mele.
Descrierea unui peisaj, a unei atmosfere imi evoca o traire a mea anterioara. Oricum imi place sa citesc, sa stau singur cu o carte, dar sa stau singur in aceasta mare incapere, cu peretii incarcati de carti, nu-mi face nici o placere.
Cred ca unele carti sunt foarte vechi, la rafturile de langa acest tavan inalt, cred ca nu s-a umblat de ani de zile. Vad ca exista o scara si un sistem de sprijinire a scarii, care permite sa se ajunga pana sus, dar este o veritabila ascensiune.
Cata stiinta, cate ganduri in aceste dulapuri inalte. Bibliotecara, in schimb, este o fiinta care nu se lasa intimidata de aceste mii de carti. Pe birou, si-a pus un vas cu flori, haina ii atarna frumos pe umerasul agatat de cuierul din spate.
Ii plac florile. Este de altfel si profesoara de stiinte, intra cumva in obligatiile ei, sau poate ii plac cu adevarat?

  •  
  •  
  •  
  •   
  •  

Leave a Reply