Povestea unei fete

Nu-i ramanea decat sa ma induioseze si sa ma convinga sa fiu a lui pentru a putea constata in mod neindoios de ce sex sunt. O comedie in care am jucat amandoi, eu avand rolul unei femei, l-a lamurit pe deplin. I-am aruncat vreo cateva ocheade echivoce si m-am folosit de cateva pasaje din text, analoage cu situatia noastra, pentru a-i da curaj si a-l determina sa-si faca declaratia.

Daca nu-l iubeam cu pasiune, imi placea in schimb destul de mult ca sa nu il las sa se usuce de-a-n picioarelea din pricina dragostei; si cum, dupa ce mi-am pus vesmintele rolului, el a fost cel dintai care a banuit ca sunt femeie, avea tot dreptul sa-l clarific in aceasta importanta chestiune, si m-am hotarat sa nu-i las nici o umbra de indoiala.
A venit de cateva ori in camera mea, cu declaratia pe buze, dar fara a cuteza s-o rosteasca; caci realmente, e greu sa vorbesti de dragoste unei persoane care poarta aceleasi haine ca tine.
In sfarsit, neputandu-si lua aceasta grea sarcina, imi trimise o scrisoare lunga, foarte pindarica, in care imi explica pe larg ceea ce stiam mult mai bine ca el.
Nu prea sunt dumirita ce trebuie sa fac. Sa-i primesc cererea? Sa i-o resping, ar fi ceva exagerat de virtuos; dealtfel, ar suferi prea mult vazandu-se refuzat, daca ii facem nenorocitii pe oamenii care ne iubesc, atunci cum ne vom purta cu cei care ne urasc? Poate ca cel mai potrivit lucru ar fi sa joc un timp pe cruda si sa astept cel putin o luna inainte de a-mi lepada pielea de trigoaica ca sa-mi pun ca oamenii, o camasa. Dar, pentru ca sunt hotarata sa ii cedez, mai bine s-o fac acum decat mai tarziu.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *