Un baiat bun

Sunt inchipuit si las, dar sunt etichetat ca un baiat bun, imi spunea cineva intr-o zi stand la taclale.
Nu insa de cei apropiati, care au suferit din cauza mea. Ceilalti au numai cuvinte de lauda. Se intampla si asa in viata. Se intampla si invers. Cati oameni, buni cu adevarat, nu sunt subestimati, neglijati, daca nu considerati antipatici, rai. Si, nimeni nu indreapta eroarea. Eu insa am fost considerat intotdeauna un baiat bun de altii si pana acum m-am crezut si eu bun.

Cand am ales-o pe sotia mea dintr-o jumatate de duzina de fete, am fost foarte incantat de mine si toata lumea m-a aprobat. Era o fata frumoasa, tanara, dintr-o familie buna. Eram o pereche foarte reusita si nunta noastra a ramas in amintirea multura. Erau veseli toti atunci, nici o problema, nici o umbra. Parintii erau multumiti. In primii ani de casnicie, de fapt in primii doi an, am trait cu convingerea ca sotia mea era fericita. Nu putea sa nu fie din moment ce eu am ales-o pe ea,eu, un baiat bun si i-am oferit cu atata generozitate totul.
Ce surpriza au fost pentru mine cuvintele aruncate intr-o zi, din care am dedus ca nu este asa.
Din discutia care a urmat a reiesit clar ca regreta ca s-a maritat cu mine. Bine-nteles ca a fost un soc teribil. N-am priceput ce-mi reproseaza si nici ea nu m-a lamurit. Am tras concluzia ca este o nerecunoscatoare, ca nu ma apreciaza cum merit, ca s-a saturat de mine.
Il ascultam ce imi povesteste si nu imi venea sa cred ca dupa doar doi ani s-au despartit fara un motiv grav.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *