Angajamentul ei

Primavara aceea a venit intr-o singura noapte. Dimineata cand m-am trezit, totul era o explozie de verde si alb. Lumina violenta biciuia pupilele bietilor oameni, care abia se tarau prin aerul parfumat si greu.
De la fereastra clasei, chipurile lor tradau atata fericita nedumerire, incat Ioana, colega mea, ar fi vrut sa iasa in strada sa le strige: nu va speriati, oameni buni, nu va nelinistiti, e minunat ca primavara a venit intr-o noapte, nu cu promisiuni mincinoase si amanari nesfarsite, mergeti in voie pe strada, pe cand eu, ora asta nu se mai sfarseste. Ni se prezenta un material cuprinzator, in care fusese si Ioana criticata pentru notele slabe de la matematica si fizica.
Ceilalti colegi vizati se ridicasera, isi luara angajamente in fata clasei si a profesorilor prezenti, ea nu avea nimic de spus, dar profesorii insistau, colegii vroiau sa asculte ce are ea de spus. Stand in picioare, Iona, nu putea sa articuleze nici un cuvant, si cand se gandea ca nu exista nici o portita de iesire, atunci a intrat in clasa directorul scolii.
Si-a cerut scuze pentru intarziere, s-a informat rapid despre modul cum a decurs adunarea pana in acel moment si a cerut sa se continuie discutiile.
Colega mea, Ioana, tocmai isi facea autocritica si-si lua angajamentul ca isi va revizui notele proaste si scaderea notei la purtare.
Cum a ajuns acasa numai ea stia, spaima de exmatricularea din scoala o enerva rau, dar nu a zis la nimeni nimic din ceea ce i se intampla, spera intr-o minune ca se va rezolva totul.

  •  
  •  
  •  
  •   
  •  

Leave a Reply