Bufniturile scurte si infundate

Bufniturile se auzeau scurt, infundat. Pareau oarecum nefiresti, amestecate cu zgomotul taietorilor de lemne.
Bunica a ramas un timp ascultand, cu telul in aer. Pe urma, a lasat totul pe masa si a iesit in prag. Eu, dupa ea. Bufniturile se intetisera. Maria, verisoara mea, potrivea o scara sa urce in pod. O tinea cu amandoua mainile la piept, dupa care o impingea cu putere, proiectandu-i varfurile subtiri in peretele moale, de chirpici. Sareau bucatile de lut si var in toate partile si sus, acolo, se facusera doua gropi de atata batut, dar Maria parea neinduplecata.
Deodata, a inceput sa zgaltaie scara si s-o bata de perete, intr-un acces de furie neputincioasa. Aveam impresia ca peretele se va darama si ma miram ca bunica nu zice nimic. Privea, cu mainile adunate peste sort, si tacea. Primul a ramas cu toporul in aer cel mai tanar dintre lucratori. A privit spre Maria cu un fel de uimire si a ramas in asteptare. Pe rand, ceilalti trei barbati au ramas cu topoarele in aer. Nu se mai auzea decat bufnitura scarii de peretele firav, care a incetat si ea dupa un timp.
Maria a aruncat o privire ascunsa catre cei patru lucratori a a inceput sa urce. Urca incet, cu un fel de sfarseala in trup, cu capul lasat intr-o parte, pe umar.
Bunica nu a mai zis nimic, si s-a intors la castronul ei si a inceput sa bata ouale pentru placinta, prefacandu-se foarte ocupata.
Se pregatea sa puna masa pentru lucratorii ei de la casa, stia ca va termina la timp mancarea pentru a-si putea servi lucratorii, care erau rupti de foame.

  •  
  •  
  •  
  •   
  •  

Leave a Reply