Gandul la nunta

Ioana deschise ochii. Statea intinsa pe pat, cu fata in sus si cu mainile incrucisate. Soarele a trecut prin geam si s-a asezat pe mainile ei incrucisate. Se ridica, era lac de sudoare, isi sterse fruntea, gatul si bratele cu un prosop curat.
Isi aseza parul, si pipai pachetul de tigari. Pe oglinda alba, parca umbra nu are nici o forma. Vai, dar niciodata nu se trezise asa de tarziu, trebuia sa se duca la o nunta. Dar, parca nu avea nici un chef… ce-or sa zica ai ei? Ce o sa zica lumea daca ajunge tarziu?
Toata lumea se simtea bine alaturi de Ioana, stia sa chiuie, sa danseze, sa bea doua zile si doua nopti fara sa oboseasca.
Ioana se indrepta spre iesire. Ori a fost vant, ori s-a deschis singur, ori l-a deschis ea, fara sa isi dea seama, dar cert este ca fereastra era deschisa.
Indrazneste apoi sa priveasca printre degetele abia rasfirate. Se cutremura la vederea acelor palme mari, late si umflate, cu unghiile taiate scurt, aproape din carne. Parul de la frunte cu un negru stralucitor si ondulat, dar parca un pic ingalbenit la radacina, de la fumul tigarilor pe care le fuma in toate noptile si zilele ei.
Gandul ei era doar la nunta prietenei ei, nu stia cum sa faca… daca nu se ducea ii era teama ca se va supara pe ea, asa ca a luat drumul spre casa prietenei.
Totusi era foarte mandra de ea,stia ca va ajunge la nunta prietenei cu multa dragoste, mai ales ca acolo era foarte multa lume.

  •  
  •  
  •  
  •   
  •  

Leave a Reply