Starea lui sufleteasca

Era in capul lui un flux si un reflux de incertitudini care puteau indobitoci si cel mai viguros creier: era un pic violent agitat si hartuit, avea niste porniri atat furioase, sperante atat de extravagante si disperari atat de profunde, incat realmente nu stia cum de nu murise din pricina acestor chinuri.

Il urmarea ideea dragostei nesabuite, singura lui preocupare, pana intr-atat incat se mira ca lucrul acesta nu se vedea limpede in corpul lui, asa cum se vede o lumanare intr-un felinar, si il apuca o teama ca de moarte sa nu se descopere pe cine iubea. Dealtfel, pana si amica lui singura persoana interesata sa surprinda orice schimbari intervenite in inima lui, parea ca nu a observat absolut nimic, credea ca ea insasi era prea ocupata de iubirea pentru iubitului ei ca sa mai poata da atentie faptului ca se purta cu ea mai rece, dar nu era prea infumurat.
Nici amica lui nu a aratat in nici un fel pana azi ca ar avea cea mai vaga banuiala asupra starii lui sufletesti, vorbindu-i intotdeauna pe un ton familiar si prietenos, ca o tanara bine crescuta care se adreseaza unui tanar de varsta lui, si nimic mai mult.
Conversatia lui trecea cu indiferenta de la un subiect la altul, discutau despre arta, despre poezie si alte asemenea lucruri, dar nimic intim, nimic precis care sa il priveasca pe el sau pe ea. S-ar putea ca motivele care l-au silit sa se travesteasca sa nu mai existe si ca in curand sa-si reia vesmintele obisnuite.
Expresii, care ar fi putut parea comune in alte imprejurari, capatau acum un deosebit relief, si tot maruntisul acela al comparatiilor si al protestelor amoroase, parea a fi fost retopit, dandu-i o infatisare absolut noua, dealtmiteri si ideile, chiar daca nu au fost cele mai incantatoare cum au fost.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *