Fericirea

Era deja indragostita deja de el in momentul in care ii ceruse sa fie impreuna. Atunci si-a dat seama ce este fericirea. Dar…ce ciudatenie a sufletului sau bantuit de tot felul de angoase si nelinisti! Dupa nici o luna de fericire in doi, i-a spus ca nu mai pot fi
impreuna. A vrut sa ii explice ca nu mai putea sa fie cu nici o fata, ca nu isi poate asuma o relatie.
A fost data peste cap o perioada, nemaistiind ce sa creada. Insa azi ii venea mai curand sa il considere destul de imatur si rasfatat. Era deja un capitol incheiat pentru ea. Necazurile din dragoste aveau sa vina dupa ce terminase facultatea si a ajuns sa se angajeze la o institutie dintr-un oras cu care nu avea nici o legatura. Nu i-a fost usor sa se adapteze printre atatia necunoscuti, dar in viata faci mai degraba ceea ce nu iti place. Acolo a ajuns sa cunoasca un alt barbat, printr-o cunostinta de la servici. Intalnirea cu acest barbat venise cum nu se putea mai bine. Caci sunt momente cand simtim ca atarnam ca o frunza uscata in bataia vantului.

Era perioada cea mai grea, atunci cand nu isi mai dadea nici o sansa si isi astepta in mod irational si aproape cu infrigurare sfarsitul cel dulce, care sa o izbaveasca de toate suferintele. Pe acest fond a aparut barbatul potrivit pentru ea, in viata ei, ridicand-o de la pamant. Era nevoie de multa rabdare, intelegere si bunatate sa vindece deznadejdea unui om care nu mai vedea decat sfarsitul. Acel om care aparuse in viata ei ii oferea fericirea, exact cand era cu nervii la pamant. Atunci cand o strangea la pieptul lui se simtea foarte protejata. Disperarea ii trecea imediat si se lasa cuprinsa de dragostea tamaduitoare a lui.
Stia ca facuse alegerea potrivita si era pe deplin fericita.

  •  
  •  
  •  
  •   
  •  

Leave a Reply