Amintirile petrecerilor de sarbatori

Stateam in sufragerie, incercand sa-mi scot din cap colindele de Craciun pe care mama le-a cantat toata dimineata. De obicei imi plac, dar acum ma doare capul intr-un asemenea hal incat nu le mai suport. Tta m-a prins tocmai cand vroiam sa plec si a vrut sa stie daca baiatul lui preferat ii plac colindele mamei. Da, imi placeau, dar nu acum, tare erau enervante intrebarile, totul ma enerva, vroiam sa dispar cat mai repede afara.

Amintiri ale petrecerilor de acasa, zgomotul de voci din bucatarie si clinchetul paharelor, imi revenira in minte, asa cum erau cand ne invarteam pe parchetul lustruit, si radeam cu ai mei fara sa ne mai putem opri.
Azi dimineata visam sa dansez in sufragerie. Bradul era deja impodobit cu beculete pe care mama le aprinsese si care straluceau in toate culorile, urmaream rosul, verdele, albastru si albul ce ne inconjurau in timp ce visam ca dansez. Ma uitam in ochii tatei ca sa nu ametesc si am vazut cum au inceput sa-i straluceasca, pana cand s-a format o lacrima care i-a alunecat incet pe obraz. Imi imaginam ca o invitasem pe mama la dans si ne roteam din ce in ce mai incet, ma imbratisase strans si ma tinea lipit de ea, parca i-ar fi fost teama sa nu ma piarda.
Mama a iesit din bucatarie si a spus ca era cel mai frumos dar pe care si l-ar fi putut dori. Ma iubea foarte mult, eram copilul cel mai rasfatat. Ce multe lucruri minunate se intampla in viata. In viata mea, vreau sa spun.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *