Petrecerea reusita

M-am intors acasa abia dupa amiaza, fara sa ma inhate cainii de paza, mama si tata. Eram cu un picior pe pervaz si ma pregateam sa sar jos, cand mi-am dat seama ca ma duceam in afara orasului, la o petrecere unde toti erau cu cel putin sase pana la zece ani mai mari decat mine… Cum puteam sa imi inchipui ca am sa ma intorc in zori? Asta nu! Ca sa nu mai spun ca Alex avea ceva special pentru mine pus la loc sigur, un cadou foarte frumos, pe care abia asteptam sa il primesc.
Mai intai insa, trebuia sa ma laud cu plasa de minciuni pe care am tesut-o atat de bine, incat nici un fir nu s-a dus, si nici n-a dat de banuit, cand am ajuns acasa la sase dupa amiaza, a doua zi. Cred ca nu mai e nevoie sa spun ca intrasem in starea pe care ti-o da o lipsa cronica de somn. Mai aveam un pic si picam jos de oboseala, dar cine s-a mai distrat ca noi…
Dupa trei zile si patru nopti…lund in considerare si ”tratatia” pe care am primit-o ca premiu de incurajare, inainte de a pleca, simteam ca pot sta treaz pana luna viitoare, pierzand, fara nici un efort, kilogram dupa kilogram. Am descoperit ca, indiferent cat fumez, si fara, cu cat dorm mai putin, cu atat mananc si mai putin.
Mi-am petrecut noaptea la cea mai reusita petrecere care s-a mai pomenit vreodata, in timp ce mama statea linistita acasa, inchipuindu-si ca ma cufund intr-o carte buna, apoi adorm pe nesimtite pe patura cea pufoasa.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *