Un vis ciudat

Stau in camera mea, e intuneric bezna si as vrea sa scriu despre cosmarul care m-a trezit din somn. Nu vreau sa stie nimeni ca sunt treaz. Ma cam luase cu frica, cu toate ca nu fusese decat un vis oribil. Am avut un cosmar, sunt leoarca de sudoare si abia mai pot sa respir. In vis, toti oamenii, absolut toti, se drogau, numai eu nu. Nu stiu de ce… Poate pentru ca ma simteam bine asa. Asa credeam ca este bine. Parca eram invizibil. M-am ridicat in aer si am inceput sa plutesc prin scoala. Nu ma vedea nimeni, absolut nimeni!Intr-o clasa erau niste colegi, le-am facut cu mana in semn de salut, dar nu m-au vazut. Vorbeau despre mine ceva ce eu nu ii intelegeam, vroiam sa ma iau de ei, dar nu imi iesea nimic din gura, nici macar un sunet mai slab.
Nu puteam sa atrag atentia nimanui, nu puteam convinge pe nimeni de existenta mea, pentru ca pentru ei chiar nu existam. Nu ma puteau vedea, pentru ca nu ma drogam ca ei. Visul, sau mai bine zis cosmarul meu parea atat de adevarat… Ma simteam atat de singur. Apoi m-am uitat sa vad daca e lumina pe coridor si afara, la fereastra, i-am vazut razand( geamul ii amutea hohotele) pe colegul meu.
I-am vazut chipul stralucind in lumina portocalie a becului de noapte. Nu ne despartea decat un geam. Radea intruna, apoi a inceput sa se lase, incet, in jos, si a disparut din patratul ferestrei. N-am mai putut adormi pana cand n-a rasarit soarele, umpland fereastra cu lumina lui care nu-i ingaduie sa se intoarca.

  •  
  •  
  •  
  •   
  •  

Leave a Reply