Dimineata spre internat

Mirela ramase inchisa in casa o vara intreaga. Trebuia sa invete, ca sa isi dea o corigenta, dar nimic nu o indemna sa puna mana pe carte. Privea cerul si asculta tot felul de zgomote de afara. Indemnata de cei din jur s-a apucat sa invete, ca altfel lua anul de la capat. Cu putin noroc la inceputul lui septembrie, Mirela pleca la scoala. O saptamana inainte parintii trebuira sa se ocupe de ea, sa-i pregateasca lucrurile cerute de regulamentul internatului. Trebuiau sa se tocmeasca cu directoarea pentru banii necesari la primirea in internat, Mirela stia ca sunt bani de taxe si parca se simtea umilita. In ziua aceea o cuprinse deznadejdea. Desfacu suruburile oglinzii de pe masa, si scrise cu creionul pe partea dinauntru a suportului de lemn: ziua cea mai nefericita din viata mea. Prinse sticla la loc si se simti usurata, de parca s-ar fi destainut cuiva.

In dimineata plecarii se trezi in zori, cu mult inaintea tuturor si, tremurand de frig si teama, privi mult timp, de pe terasa peisajul din jurul ei, parca nu avea chef de nimic, stiind ca va petrece o buna perioada la internat.
Indata rasari soarele si atunci se intoarse in camera sa isi stranga ultimile lucruri. Mai tarziu, cand cobora scarile, cu mama in urma ducandu-i bagajele, caci altcineva nu o conducea la gara, se opri putin si privi inapoi.
Totusi era bine acasa, s-ar fi intors, dar trebuia sa-si urmeze drumul, si se simtea izgonita. Inainte de a porni mai departe, isi aseza coatele pe spate, faceau parte din uniforma si din viitorul ei fara speranta.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *