Zile si nopti petrecute la cabana

Pleca la munte si ii parea rau ca nu apucase sa-si ia ramas bun de la fiecare. Serile se facea mai mult foc in cabana; camera era frumoasa si ii era draga, si noptile petrecute acolo erau lungi si mai frumoase. Nimic din ce contura fiinta ei ziua, nu lua cu ea in pat, la culcare. Avea alte vorbe si alte gesturi pentru noapte.

Cum in prima noapte rece petrecuta la munte, imbracase ce gasise pe intuneric, una din pijamalele ei de iarna, ramasese obisnuita cu vesmantul acesta in care se cuibarea, nelasand afara nici un deget, nici o farama de piele, decat varful nasului. Umbla astfel si prin cabana, calcand pe pantalonii prea lungi, incurcandu-si mainile in manecile nesfarsite, luptandu-se cu prisosurile de carpa, ca un pui de urs aruncat intr-o blana prea mare. Avea o infatisare si comica, si copilaroasa, gesturile ei si exclamatiile, totdeauna noi, umpleau ceasurile desteptarii de neprevazut si prospetime.
Ii placea foarte mult ca o data cu venirea toamnei sa plece la munte. Acum vroia sa isi prelungeasca sederea aici, fiindca avea prieteni minunati si totul era foarte placut sa te cazezi intr-o cabana la munte.
In cabana focul ardea din ce in ce mai placut, indeparta frigul, nu si umezela, nici impresia dezolanta pe care o faceau ferestrele mici, mereu cenusii. Ei, oasele nu i se mai dezghetau,asternutl parea adus din ceata, pana si noptile isi pierdeau din caldura de altadata, asa avea ea impresia, dar nu era adevarat.
Totul eera atat de frumos la munte, nu regreta ca a ajuns acolo, lasand la o parte teama de necunoscut, se bucura din tot sufletul de aceste zile si nopti petrecute la cabana.

  •  
  •  
  •  
  •   
  •  

Leave a Reply