Dorinta de a-l transforma cu totul

Purta semnele misterioasei lumi a oamenilor aspri si a faptelor si mai aspre, o lume ale carei fortarete dincolo de orizonturile ei. Era necioplit, salbatic si pe cai tainice vanitatea ei ajungea la magulire atunci cand il vedea supunandu-i-se atat de ascultator.
De asemenea era impinsa si de dorinta fireasca de a domestici un animal salbatic. Tot inconstienta si foarte departata de gandurile ei era si dorinta de a-l transforma cu totul, de a-l modela dupa chipul si asemanarea tatalui ei, pe care il socotea faptura cea mai reusita de pe lume.
De altimiteri nici nu exista vreo cale, in universul experientei ei, pe care ar fi putut ajunge sa inteleaga ca senzatia apropierii de o forta cosmica, pe care o incerca in prezenta lui, era intr-adevar cel mai cosmic dintre lucruri, dragostea, care cu aceeasi putere strange laolalta peste tot intinsul lumii barbatul si femeia, sileste cerbii sa se ucida unii pe altii in perioadele de impreunare si impinge cu o forta irezistibila catre unire pana la elementele naturii.
Rapida lui transformare era si un izvor de mirare si interes. Descoperea in el calitatii nebanuite care pareau sa se dezvolte zi de zi, ca o floare pe pamant prielnic. Nu statea in puterea ei sa-si dea seama ca, datorita indelungii experiente care-i ingaduia sa cunoasca barbatii, femeile si viata, el avea toate sansele sa gaseasca mult mai adesea decat ea interpretarile corecte.
Ideile acestui om i se pareau naive, cu toate ca nu de putine ori ramanea inmarmurita la vederea indraznetelor avanturi ale intelegerii lui care se ridica pe piscuri atat de ametitoare, incat ea nu le mai putea urmari si nu-i ramanea decat sa se-n fiaore in fata dovezilor sale nesabuite.

  •  
  •  
  •  
  •   
  •  

Leave a Reply