Gandul Doinei spre fericire

Doina spunea in gand: Hai sa coboram, hai inapoi in camera noastra! Nu mi-e frica de ploaie. Am sa ii cer vecinei mele o sobita, am sa aduc lemne, am sa fac focul; tu sa nu faci nimic. Sa stai in pat si sa fii cat ai sa vrei de posomorat; n-are sa imi fie frica; ma multumesc cu oricare chip al tau. Haide inapoi si lasa-ma sa stau la picioarele tale. Nu am sa te supar cu nimic, n-am sa ma misc, n-am sa respir, nici n-ai sa simti. Daca are sa-ti fie foame, am sa iti aduc lapte cald si paine proaspata. Am sa ma duc pe lac si am sa prind chefalii; daca nu ti-or mai place chefalii, am sa ma duc pe plaja, pana departe, la pescari, si am sa-i rog sa rascoleasca marea ca sa dea de scrumbii. Stiu cum vrei scrumbiile; fripte pe gratar si stinse cu sos de undelemn si lamaie; mai aveam un bidon de undelemn grecesc; hai cel putin pana terminam bidonul.

Si daca are sa iti treaca foamea, am sa-ti pun o tigare buna in tigaretul de chilimbar, si am sa iti dau sa aprinzi.Si in fumul albastru al tigarii tale, am sa descopar visele mele cele mai frumoase. Hai inapoi! Daca n-o sa-ti placa tigara, am sa-ti aduc o narghilea, sa fumezi de dimineata pana seara, in varful patului, ca sultanii. Si daca dupa ce fumezi are sa-ti fie somn, am sa-ti cant incet un cantec pe care nu l-ai mai auzit niciodata, nu-l stiu inca, dar il simt in inima mea; un cantec despre o fata proasta care nu crede in alta fericire decat sa-ti fie sclava.
Atat de frumos gandea Doina despre iubitul si fericirea lor.

  •  
  •  
  •  
  •   
  •  

Leave a Reply