Romanul Morometii, de Marin Preda, tema si viziunea despre lume

Romanul Morometii, de Marin Preda, tema si viziunea despre lume

Marin Preda este unul dintre cei mai importanti romancieri din literatura romana postbelica. El este un continuator al romanului de tip rural, inceput de Liviu Rebreanu, dar aduce o viziunea proprie asupra acestei tematici.

Una dintre scrierile celebre semnate de Marin Preda este romanul “Morometii”. Din punct de vedere tipologic, Morometii este un roman psihologic, un roman realist, obiectiv si traditional, totodata numeroase elemente moderne.

Caracterul obiectiv al acestui roman este dat tehnica narativa folosita. Tehnica narativa folosita este obiectiva, naratorul omniscient facand ca naratiunea sa fie heterodigetica (scrisa la persoana a III-a).

Perioada istorica pe care o prefera autorul este cea a confluentei unei epoci radicale, cand temeliile lumii sunt amenintate de un razboi si iluzia timpului rabdator se risipeste sub presiunea evenimentelor necrutatoare. Cu trei ani inainte celui de-al Doilea Razboi Mondial se pare ca timpul era foarte rabdator cu oamenii, viata se scurgea fara conflicte mari, iar campia Dunarii respira linistita sub lumina soarelui de vara.

Caracterul realist al romanului studiat consta in stabilirea cu exactite a reperelor spatio-temporale, actiunea primului volum se petrece de la inceputul verii, pana in toamna anului 1937 in satul Silistea-Gumesti.

Silistea-Gumesti este o comuna mare, cu doua bisericii, o scoala cu patru sute de elevi inscrisi si vreo sapte invatatori. Campurile comunei cuprind locurile mai vastre sau mai restranse ale taranilor, precum mosia Maricica, vegheata cu strasnice  de un paznic. Afara de bogatasii satului, care au locuinte mari, taranii ceilalti vietuiesc in case cu 2 sau 3 camere si chiar in bordeie.

Tematica romanului este vasta datorita intinderii foarte mari a operei, astfel ca se intalnesc teme precum: familia, conditia taranului, conditia familiei, istoria(timpului), viata satului.

Tema principala a volumului I este cea a destramarii familiei si odata cu ea a civilizatiei traditionale taranesti. Autorul aseaza tema familiei in centrul romanului, explicatia fiind aceea ca evolutia si criza acesteia sunt simbolice pentru transformarile din satul romanesc al vremii.

Titlul anunta tema principala a volumului I, acest substantiv propriu ales intentionat la numarul plural, directionand atentia cititorului catre toti membrii familiei cu toate conflictele acestora, dar si catre gospodaria si pamanturile lor care completeaza imaginea a ceea ce inseamna conditia taranului roman de la inceputul secolului al xx-lea. Referitor la acest ultim aspect, ideea de taran traditional se relationeaza pe parcursul celor doua volume cu tematica timpului rabdator si cu istoria care il striveste pe individ, istorie ce aduce cu sine disparitia taranului si derularizarea satului. Asadar, titlul “Morometii” concentreaza intr-un singur cuvant toate complexitatea romanului care isi propune sa dezbata prin exemplificare.

Structura – Compozitional romanul este structurat pe doua volume ce evidentiaza 3 planuri, destinul familiei-plan narativ principal, planul destinului individual, planul destinului comunitatii rurale. Desfasurarea lor epica se realizeaza in jurul a 2 personaje: tatal si fiul cel mare. Vol. intai este alcatuit din 3 parti cu ritmuri epice diferite, el este romanul unei familii, avandu-l care protagonist pe Ilie Moromete care traieste cu iluzia ca familia lui este unita si nimic nu poate ameninta aceasta unitate atata timp cat ea detine 14 pogoane de pamant. In ciuda convingerilor tatalui, numeroasa familie este macinata de neintelegeri si de conflicte care treptat vor duce la dezbinarea ei, pentru ca cei 3 baieti din prima casatorie o urasc pe Catrina si pe copii ei (Tita, Ilinca si Niculae) copiii facuti cu Moromete. Volumul al doilea reia personajele principale urmandu-le evolutia destinului pana in deceniul al saselea al sec xx-lea. Volumul prezinta intamplari si situatii referitoare la tragedia postbelica a satului romanesc, evenimente ce vor fi supuse unei analize obiective si necrutatoare. Scrierea contine 5 parti grupate in 91 de capitole, fata de cele 75 ale primului volum. Autorul nu creeaza o lume noua, ci o comenteaza si o dezvolta pe cea din volumul anterior.

Esenta epicului nu mai este constituita de timpul devenit personaj, ci de problematica destramarii satului traditional fata de care Moromete se simte acum strain.

Conflictele existente in romanul “Morometii” sunt atat de natura exterioara, cat si de natura interioara. Cele exterioara apar intre Moromete si fii cei mari, intre Moromete si sotia lui Catrina, intre Moromete si sora Guica, precum si intre cele doua randuri de copii. Neintelegerile lui Ilie cu baietii cei mari reflecta conflictul dintre generatii si modalitatile diferite de a vedea lumea. Toata acestea alimenteaza conflictul interior trait de Moromete care face eforturi sa-si tina familia unita. Cand aceasta se destrama,el nu reuseste sa inteleaga unde a gresit, cu toate ca isi pune numeroase intrebari in acest sens.

Semnificativa este scena cinei, care parca se deruleaza dupa o ordine prestabilita dupa un cod, ancestral. Cina de sambata este prezenta sub forma unui ceremonial atemporal, ca parte indestructibila a satului romanesc, ca este luata in tinda casei Morometilor, cu familia toata adunata in jurul mesei joase si rotunde, dominate de statura impunatoare a tatalui autoritar, asezat pe pragul odaii Moromete, state parca deasupra tuturor, veghindu-si familia si stapanind cu privirea pe fiecare. Semnele destramarii unor vechi randuieli se fac simtite inca din aceste prime pagini ale scrierii, naratorul precizand ca cei 3 fiii mari stateau pe partea dinafara a tindei ca si cand ar fi fost gata in orice clipa sa se scoale de la masa si sa plece afara. Spre finalul volumului I mai este prezentata o cina, numai ca la masa sta doar tatal aplecat indrajnit peste farfurie. In vreme ce copii isi mancau bucata de paine trantiti pe colturile tindei.

Un alt episod cu functie simbolica este scena taierii salcamului. Arborele din curtea gospodarilor pare o fiinta magica, martorul si pastratorul multor si tainicelor manifestari ale vietii taranesti, dar si simbolul verticalitatii morale a taranilor. El face parte din viata familiei Moromete, dar si din satului, dovada ca toata lumea cunostea acest salcam. Scena taierii sale are o simbolistica dramatica, fiind primul semn al destramarii familiei Moromete, dar si al satului. Caderea lui in zorii zilei de duminica, in sunet de clopot de rugi si de incovatii inaltate din cimitir.

Din punctul meu de vedere romanul “Morometii” surprinde iluzia personajului principal, ca viata merge inainte in ciuda evenimentelor istorice petrecute. In romanul studiat sunt prezentate evenimente din preajma celui de al Doilea Razboi Mondial, perioada in care transformarile afecteaza atat viata individului, cat si a familiei si a intregii lumi rurale. Preda arata modul in care colectivizarea fortata si comunismul inlocuiesc satul traditional romanesc. Aceasta criza a satului se reflecta in constiinta personajului central Ilie Moromete. El este considerat de critica literara cel din urma taran si ramane memorabil in literatura romana prin simtul ironiei si prin inteligenta lui vie.

Nu uita sa te abonezi pentru a primi cele mai noi postari direct pe mail!

  •  
  •  
  •  
  •   
  •  

Leave a Reply