Iona, tema si viziunea despre lume

Marin Sorescu este un autor de referinta pentru literatura romana din perioada postbelica. Acesta s-a afirmat prin piesele sale de teatru moderne, dar este cunoscut si in calitate de poet, textele sale lirice find incadrate in neomodernism.
Tipologic, Iona apartine genului dramatic si teatrului de idei, piesa este o parabola dramatica subintitulata “tragedie in patru tablouri”.
Genul dramatic se recunoaste prin faptul ca piesa este impartita pe tablouri si este scrisa pentru a fi reprezentata pe scena. Chiar daca prezenta in scena a unui singur personaj, pare surprinzatoare , ea nu este neobisnuita, caci, asemeni majoritatii dramaturgilor moderni, Marin Sorescu isi construieste piesa in afara regulilor teatrului clasic. El renunta la dialog, obligandu-si personajul si implicit, actorul sa se dubleze si sa plieze dupa cerintele vietii sale interioare, aparand astfel, monologul care atrage dupa sine disparitia conflicatului si a intrigii. In piesa lui Marin Sorescu lipsesc confruntarea dintre personaje si succesiunea de momente ale subiectului specifice teatrului clasic.

Iona este o parabola, deoarece este inspirata din mitul biblic al omului inghitit de peste, insa, opera nu prezinta o drama individuala, ci una general umana, nascuta din framantarile si nelinistile fiintei omenesti in fata propriului destin, pentru ca ceea ce si-a propus autorul a fost sa simbolizeze drama omului modern aflat sub puterea destinului.
Tema piesei este aceea a conditiei umane, a existentei omului in lume. Iona este descris intr-o situatie cotidiana, la pescuit, situatie dusa catre absurd, catre nefiresc din cauza inghitirii sale de catre cel dintai peste. Discutarea problematicii filozofice a vietii, a mortii, a libertatii, a nasterii, a singuratatii, aduce in prim plan intreaga viata a omului. Din pacate, libertatea este urmata de incercare, iar viata de moarte, deoarece protagonistul realizeaza pierderea valorilor umane, pentru el sinuciderea devenind o solutie. Viziunea lui Marin Sorescu este aceea a omului modern care a pierdut credinta in divinitate.
Titlul piesei trimite la mitul biblic al prorocului Iona din Vechiul Testament, mit din care Marin Sorescu pastreaza doar numele eroului. Daca interpretam titlul in functie de finalul tragediei, puteam observa ca numele personajului masculin, capata semnificatie prin despartirea lui in doua silabe. Io devine o forma prop. a pronumelui personal eu, iar na tot o forma prop, de imperativ, ce are sensul de a primi un altul din afara. Gestul sinuciderii din acest punct de vedere interpretativ, reprezinta ideea de daruire a sinelui unei instante supreme nenumite.
Compozitional, Iona este construita sub forma unui dialog cu sine ce poarta denumirea de monolog, modalitate de expunere ce constituie chiar viziunea despre lume a omului modern care isi cauta propria identitate fara folos. Piesa este alcatuita dintr-o succesiune de patru tablouri realizate simetric prin alternanta protagonistului intre lumea exterioara care se afla in primul si ultimul tablou si lumea interioara a burtilor de peste din al doilea si al treilea tablou.
Conflicatul este reprezentat de drama existentiala a protagonistului. Iona care intruchipeaza imaginea omului modern intr-un permanent conflict interior cu propriul sine. In lipsa personajelor, conflictele de natura exterioara nu exista, pe tot parcursul piesei, conturandu-se numai conflictele de natura interioara. O problematica anume, singulara, intr-o inlantuire fireasca de idei nu se intalneste in piesa lui Marin Sorescu. Conflictul consta in numeroase idei filozofice pe marginea carora protagonistul discuta liber si de cele mai multe ori repetativ, fara inlantuire de evenimente, fara logica. El ia in discutie problematica liberatii, a vietii, a nasterii, a mortii, a singuratatii, a comunicarii, a destinului, aducand el insusi permanent argumente contradictorii prolematicii sale. In cea mai mare parte a piesei, Iona are o stare de spirit pozitiva, chiar daca se afla in mijlocul absurdului, gasind mereu mijloace de supravietuire pe un taram al singuratatii si al neajutarii.
O alta idee importanta pentru intelegerea operei apare in tabloul 1 spre final, cand Iona se gandeste la viata si o definteste printr-o ampla metafora :” Apa asta e plina de nade, tot felul de nade frumos colorate,noi, pestii, intotam printre ele atat de repede incat parea galagioasi. Visul nostru de aur e sa inghitim o nada, bine inteles pe cea mai mare. Ne punem in gand o fericire, o speranta, ceva frumos, dar peste cateva clipe observam mirati ca ni s-a terminat apa.”.
Iona priveste viata ca pe o mare intindere de apa si compara oamenii cu pestii, iar tentatiile vietii le compara cu nadele. Se subintelege ideea ca viata omului trece foarte repede, iar el nu are suficient timp sa isi duca la bun sfarsit planurile. Secventa “Ni s-a terminat apa”, exprima trecerea vietii si a timpului pe care un om il are la dispozitie.
O alta idee relevanta apare in tabloul al 2-lea, in care Iona se gandeste sa ii trimita mamei lui o scrisoare si sa ii adreseze o rugaminte: ” Mama, mi s-a intamplat o mare nenorocire. Mai naste-ma o data! PRima viata nu prea mi-a iesit, cui nu i se intampla sa nu poata trai dupa pofta inimii? dar poate a doua oara… si daca nu a doua, poate a treia, si daca nici a treia, poate a patra oara. Tu nu te speria numai din atata si naste-ma mereu. Ne scapa mereu cate ceva in viata, de aceea trebuie sa ne nastem mereu”. In scena amintita, Iona mediteaza asupra propriei vieti si asupra conditiei umane in general. El traieste regretul ca nu s-a bucurat de viata asa cum ar fi trebuit. Rugamintea adresata mamei este imposibil de realizat si poate sa para absurda. Aceasta arata totusi ca Iona iubeste viata, din moment ce si-ar dori sa se nasca de 10 ori daca este nevoie.
Din punctul meu de vedere, personajul principal din piesa “Iona” poate fi considerat un simbol pentru intreaga umanitate. El ilustreaza situatia omului modern care simte ca este singur in univers. Pescarul Iona impresioneaza prin faptul ca isi doreste sa invinga un destin potrivnic. Totodata, el are iluzia ca poate alunga sau insela singuratatea. El viseaza sa isi gaseasca un punct de sprijin sau o ancora in mijlocul marii, adica in mijlocul vietii.

One comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *