O scrisoare pierduta, de I.L. Caragiale

O scrisoare pierduta, de Ion Luca Caragiale, 1884, pentru bac

O scrisoare pierduta, de Ion Luca Caragiale, 1884, pentru bac

1) Introducere – Caragiale a creat o opera cu particularitati care o unicizeaza in contextul lit. nat. si universale, opera in care se distrug cu usurinta 3 versuri diferite: comic (cele patru comedii: “O noapte furtunoasa 1879” ; “Conu Leonida fata cu reactiunea 1880” ; “O scrisoare pierduta 1884” ; “De-ale cornavalului 1886”), tragic (drama “Napasta”, nuvele – “In vreme de razboi”, “O faclie de pesti”) si fantastic (“Calul dracului”).
2) O scrisoare pierduta – comedie de moravuri.
-Aparitie: 1884
-Specie: Comedie- specie a genului dramatic care are la baza un contrast intre aparenta si esenta, prezentand intamplari care stranesc rasul, cu un final fericit.
Comicul- categorie estetica in care apare contrastul intre aparenta si esenta, intre ceea ce vor sa para personajele si ceea ce sunt ele in realitate, adevarata esenta a personajelor dezvaluindu-se fara stirea celui in cauza sau impotriva vointei sale. Conflictul comic de suprafata, personajele fiind atrase in disputa pentru un tel nesemnificativ.
3) Tema – mascarada electorala intr-un orasel de provincie in care alegerile propriu-zise reprezinta (aveau) mai putina importanta decat propunerea candidatului.
Deoarece se prezinta moravurile soc. contemp. autorului si a vietii social-politice, in preajma alegerilor => comedie de moravuri.
4) Structura – 4 acte cu numar inegal de scene (9-14-7-14), intamplarile fiind prezentate cronologic prin tehnica amplificarii treptate a conflictului.
Piesa se deschide cu lista personajelor si fixarea coord. spatio-temporale ale actiunii: ” in cap. unui judet de munte”,”in zilele noastre”.
Incipitul este tip ex-abrupto, deoarece actiunea e prezentata in plina tensiunea dramatica si surprinde discutia dintre St. Tipatescu si Pristanda, avand ca punct de plecare articolul publicat de Nae Catavencu in ziarul ” Ragnetul Carpatilor”, in care prefectul era numit “vampir ce suge sangele poporului”.
Intriga– porneste de la o intamplare banala: Zoe Trahanache pierde o scrisoare de umor de la St.Tipatescu, care e gasita de Nae Catavencu si folosita ca instrument de santaj. Intriga evidentiaza rolul hazardului in declinul si evolutia conflictului dramatic.
Desfasurarea actiunii prezinta conflictul dintre 2 forte politice opuse: cea aflata la putere ( Zaharia Trahanache, Zoe Trahanache, Prinstanda, Branzoveanu, Farfuridi, Agamemnon Dandanache) si gruparea independenta creata in jurul lui Nae Catavencu. Fiecare participant raspunde la santaj in felul sau: Zaharia refuza sa creada in autenticitatea scrisorii, Zoe Trahanache incearca sa ii ofere lui Catavencu functii, mosie, bani, iar St.Tipatescu, impulsiv, cere arestarea lui Catavencu.
Punctul culminanat e atins in actul 3, scena 7, cand are loc desemnarea candidatiilor. In acel moment al tensiunii dramatice apare o adevarata “lovitura de teatru”, deoarece canditatul desemnat de la centru apare: Agamemnon Dandanache.
Discursurile electorale ale lui Farfuridi si Catavencu sunt adevarate monumente de incoerenta, declin verbal si demagogie. In incaierarea produsa de Prinstanda, Nae Catavencu pierde palaria si implicit scrisoarea, pe care o avea in captuseala.
Deznodamantul aduce in prim plan comicul de situatie. Nae Catavencu devinde umil, acceptand manifestatiile in onoarea noului ales.
Scena finala prezinta esenta comica a intamplarilor. Toata lumea se imbratiseaza, se saruta si cinsteste in onoarea lui Dandanache.
5) Tipurile de comic:
– de moravuri
– de situatie
– de nume
– de limbaj
– de caracter
a) Comicul de moravuri familiale si politice, de asemenea, contureaza personajele Zoe, sotia lui Trahanache, intretine relatii amoroase cu Tipatescu, prefectul judetului si prieten de familie. Catavencu si Dandanache apeleaza la tehnica santajului pentru a ajunge deputat.
b) Comicul de situatie: pierderea si gasirea succesiva a scrisorii, postura lui Catavencu, intrarea si iesirea din scena a Cetateanului turmentat, finalul evenimentelor, cand cele doua tabere se impaca, cuplul Farfuridi-Branzovenescu.
c) Comicul de nume. Numele personajelor sugereaza trasaturi dominante de caracter, avand si ele un efect comic. Astfel, numele lui Pristanda face aluzie la caracterul lui servil, “pristanda” fiind un joc popular moldovenesc ce se danseaza dupa comenzile unui conducator de joc. Catavencu vine de la “cata”, femeie buna de gura, dar si de ;a “cataveica”, haina cu doua fete, cele doua sensuri facand trimitere la ipocrizia personajului si la demagogia lui. Numele lui Trahanache vine de la “trahana”, care inseamna “coca moale”, sugerandu-se caracterul influentabil al personajului, usor de modelat in mainile Zoei. Culmea ridicolului e atinsa de alaturarea numelui marelui personaj razboinic din antichitatea greaca – Agamemnon- cu Dandanache , ce trimite la cuvantul “dandana”.
d) Comicul de limbaj. Pristanda, Farfuridi, Branzovenescu si Catavencu deformeaza cuv. din lipsa de instruire sau incercand sa imite vorbirea altora (“famelie”, “fonctie”, “bampir”, “andrisant”, ” catindat”). Pentru a dovedi incultura personajelor sale, dramaturgul a recurs si la alte procedee: contradictii in termeni (“dupa lupte seculare care au durat 30 de ani”), ticuri verbale (“curat murdar”, “curat constitutional” , ” cu putintica rabdare”).
e) Comicul de caracter este o alta modalitate de individualizarea a personajului Dandanache, Pristanda, Catavencu starnesc rasul prin contrastul dintre ceea ce sunt in realitatea si pretentiile pe care le au.

6) Caracterizarea personajelor. Caragiale este cel mai mare creator de tipuri din litaratura romana. Viziunea lui asupra personajelor e una clasica, acestea fiind construite pe o dominanta de caracter. Sunt plate, standardizate, lipsite de profunzime si mister, nu evolueaza.

Zaharia Trahanache– este un reprezentant important al burgheziei in judet si este cel mai varstnic dintre toate personajele. Este o persoana calma, rabdatoare si cu experienta vasta de viata, replica reprezentativa lui fiind “Ai putintica rabdare!” . Desi numele sau sugereaza o personalitatea usor de modelat in mainile sotiei sale, in plan politic acesta este un personaj viclean si manipulator.

Stefan Tipatescu – este unul din personajele principale, alaturi de Z.Trahanache si N.Catavencu si reprezinta tipul junelui prim. Este prefectul judetului si se poarta ca un stapan absolut, abuzand de functia sa. Tradeaza increderea “venorabilului neiea Zaharia”, avand o relatie amoroasa cu sotia sa. El marturiseste: “Mie-mi place sa ma serveasca functionarul cu tragere de inima!”, insa, trece cu vederea micile “gainari” ale personalului sau (accepta jocul lui Pristanda cu numaratul steagurilor), caracteristice ce reies din vorbele si comportamentul sau (caracterizare indirecta) si din relatiile cu celelalte personaje (caracterizare indirecta). De asemenea, Z.Trahanache il caracterizeaza ca fiind impulsiv si iute, spunand ca “e iute, nu face pentru un prefect” (carac. directa).

Farfuridi si Branzovenescu, cuplul inseparabil, este ingamfat, Branzovenescu este moale, fricos si usor de modelat. Ambii sunt de profesie avocati, sunt monotoni, folosesc nonsensuri in vorbire (“eu am n-am sa intalnesc pe cineva, la 10 fix ma duc in targ”) si vor sa fie implicati in orice, chiar daca este moral sau nu : “daca o cer insistentele partidului, tradare sa fie, dar sa stim si noi”.

Nae Catavencu este avocat, presedintele AER si reprezinta tipul politicianului demagog. Are o personalitate puternica si asa cum sugereaza si numele (“cataveica” este o haina cu doua fete), este prefacut si ipocrit. El este pregatit pentru orice ocazie, e lipsit de cavalerism, subtilizeaza scrisoarea Zoei si o foloseste ca arma de santaj.

Agamemnon Dandanache este un candidat impus, corupt, care isi rezolva interesele folosind acelasi tip de santaj precum Nae Catavencu, stiind sa profite mai bine de “armele” sale decat acesta. Reprezinta elementul surpriza al comediei.

Zoe Trahanache (“Zoe” in greaca inseamna “viata”)- – desi nu are treaba cu alegerile, ea este implicata in toate evenimentele, manipuland ca un maestru papusar toate personalitatile politice implicate. Pe parcursul comediei, este interesata sa isi salveze imaginea, pe care o considera “Cheia” prosperitatii unei femei. Zoe este o femeie puternica, inteligenta, energica si fermecatoare, reprezentand tipul adulterinei.

Pristanda este angajatul prost platit, cu familie mare, care aspira la o viata mai buna obtinuta cu linguseli si cu mici furtisaguri (isi complimenteaza seful, St. Tipatescu, si sustrage bani din fondurile pentru amplasarea steagurilor). Acesta o citeaza de multe ori pe sotia sa, care il sfatuieste sa fie corupt. (“Pupa-l in bot si papa-i tot”).

7) Opinie – In opinia mea, aceasta opera dramatica transmite mesajul moralizator conceput de I.L.Caragiale, inspirat de moravurile societatii contemporane acestuia. El scoate in evidenta intr-un mod comic, coruptia prezenta in toate compartimentele vietii politice.

8) In concluzie, ” O scrisoare pierduta” este o comedie de moravuri, indeplinind toate trasaturile specifice acestei specii dramatice.

Vezi si Iona, tema si viziunea despre lume

  •  
  •  
  •  
  •   
  •  

One Comment on “O scrisoare pierduta, de I.L. Caragiale”

Leave a Reply