Leoaica tanara, iubirea, de Nichita Stanescu

Leoaica tanara, iubirea, de Nichita Stanescu

Leoaica tanara, iubirea, de Nichita Stanescu

Neomodernismul (60′-70′) curent literar aparut in ’60-’70 intr-o perioada de relaxare a comunismului. Nu a avut un progr-manifest, fiecare reprezentant aducand trasaturi specifice stilului sau art. individual.

1)Trasaturi:

-reactualizarea unor modele din trecut (element modern din perioada interbelica)

-poezia devine un joc al cuvintelor

-intelectualizarea liricii

-imagini inedite

-limbaj ermetic original

-se cultiva reflectia filozofica

-se redescopera puterea metaforei

-inventii lingvistice

-reactualizarea unor specii uitate (somet, balada, pastel)

-se cultiva ironia, satira

-poezia e caracterizata prin spirit ludic.

Reprezentanti: St. Augustin Doinas, Ana Blandiana, Marin Sorescu, Ion Alexandru, Geo Dumitrescu etc.

2) Nichita Stanescu- capul generatiei ’60. N.Stanescu a reprezentat un creator de scoala in poezia romaneasca. Dupa N.Emin (sec. XIX), T.Arghezi (perioada interbelica), N.Stanescu a reprezentat al treilea inovator al limbajului poetic, un moment de referinta in evolutia liricii romane. Prima caracteristica a operei lui o reprezinta originalitatea. (Universul sau poetic demonstrand o receptare duala a realitatii: individ, cosmic). Limbajul sau nu e nici plastic(ca la Emin.), nici metaforic (ca la Blaga), poetul vizualizand sentimente. N.Stanescu nu mai percepe realitatea ca ceilalti poeti, ci sesizeaza legaturile ascunse dintre lucruri si fenomene:”umerii iubitei siroiesc”.

In poezia lui, nu trebuie sa cautam mereu un sens pentru ca de cele mai multe ori nu-l gasim. Inca din 1939, G.Calinescu afirma: “de multe ori poezia se preface ca are un sens”.

Lirismul stanescian se adreseaza in primul rand gandirii si apoi sensibilitatii cititorului, el cultivand o poezie intelectualizata.

3) Leoaica tanara, iubirea – aparitie: 1964, volumul “O viziune a sentimentelor”.

-tema: efectele miraculose(puterea miraculoasa) ale (a) iubirii, care il inalta pe poet la dimensiuni demiurgice.

-titlul: metafora prin care iubirea e vazuta ca “un animal de prada”, “o leoaica”, simbol al fortei, al agresivitatii, dar si al elegantei, al maretiei.

Iubirea e prezentata in titlu ca o stare de vibratie continua, unicul mod de a exista, “o intamplare a fiintei”

4)Structura- alcatuita din strofe inegale ca numar de versuri care corespund cu 3 secvente poetice.

I) Surprinde momentul declansator al reflectiei: intalnirea cu iubirea. Metafora din titlu e reluata in primul vers, dezvaluind tema abordata: iubirea.

Versurile rezuma o intreaga poveste de dragoste, eludand amanuntele si esentializand etapele. Iubirea il pandeste de mult, poetul fusese constient de prezenta ei, insa, abia astazi, cand si-a infipt coltii in fata lui, dragostea i s-a dezvaluit in intreaga dimensiune existentiala.

Strofa prezinta o viziune moderna asupra mitului Sburatorului, legand durerea fizica de sentimentul iubirii. La nivel stilistic, mesajul e sustinut de procedeele artistice: epitetul cromatic “coltii albi” (simbol al inocentei si puritatii sentimentului), personificarea “leoaica […] ma pandise in incordare mai de mult”, repetita “in si de fata”, metafora “leoaica tanara, iubirea” (ce exprima ideea ca daca leoaica e regina savanelor, iubirea e regina sentimentelor).

Ultimul vers al strofei (“M-a muscat leoaica azi de fata”) capata semnificatii inedite, sugerand starea de uimire adanca in fata iubirii.

II) Prezinta efectul psihologic al acestei neasteptate intalniri cu un sentiment nou. Iubirea e la N.Stanescu o stare de vartej, o stare de vibratie continua. Fiinta indragostita se simte ca un demiurg, un semizeu, are puterea de a transforma haosul in cosmos, de a recrea universul; astfel, natura se transfera intr-un cerc de-a dura”), “cand mai larg, cand mai aproape, ca o strangere de ape”. Dragostea ii provoaca eului liric o stare de dezechilibru, iar natura se invarteste in jurul sau ca un cerc, simbol al perfectiunii, iar privirea i se indreapta spre cer si se intalneste in vazduh cu auzul.

Strofa contine si o descriere cosmogonica. Universul a luat nastere dintr-un punct, prin rotirea acestuia si prin jocul cercurilor concentrice.

III) In a treia secventa, poetul trece dintr-un plan ideal, dincolo de perceperea senzoriala a realului: “Mi-am dus mana la spranceana/la tampla si la barbie,/dar mana nu le mai stie”. Versurile inregistreaza urmarile emotiei la dimensiuni biologice.

Poetul isi trece mana peste fata, dar in locul tamplei, al sprancenelor si al barbiei, palma aluneca peste un termen anatomic necunoscut anterior.

Strofa sugereaza transformarile aduse de iubire: materialul(poetul) se dematerializeaza, devenind “un desert in stralucire”, iar imaterialul(iubirea), notiune abstracta, prinde contur, se incarneaza intr-o leoaica aramie cu miscari viclene”. Epitetul “leoaica aramie” apare in contrast cu incipitul poeziei (“leoaica tanara”), cu ideea ca sentimentul iubirii creste in timp.

Textul se incheie in stil eminescian: “inca-o vreme/si-nca-o vreme…” ceea ce transmite mesajul ca iubirea invinge timpul, dand stralucire si profunzime vietii.

5) Opinie – in opinia mea poezia este o romanta a iubirii ce transmite ideea ca, din intalnirea cu iubirea, omul se transforma in demiurg, iar dragoste il inalta in centru universului, dandu-i forte miraculoase.

Pe de alta parte, textul liric poate fi interpretat si ca o “intalnire” a poetului cu  “inspiratia”. Creatia izvoraste din iubire si-l proiecteaza pe creator in eternitate.

6) Concluzie – poezia transmite mesajul ca dragostea e o constanta a fiintei umane fara de care nu poate trai, un eveniment existential de exceptie, o traire superioara ce inobileaza spiritul si existenta omului.

Neomodernismul lui N.Stanescu impune o noua valorificare a cuvintelor, creand un tip aparte de lirism.

Vezi  si Enigma Otiliei, de George Calinescu, pentru bac

One comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *