Junimea joc literar si cultural la Iasi

Junimea joc literar si cultural la Iasi

Junimea a fost un joc literar si cultural la Iasi (1863).
Membrii fondatori:

  • Titu Maiorescu
  • Iacob Negruzzi
  • Vasile Pogor
  • Petre Carp
  • Teodor Rosetti

Apare la sfarsitul secolului XIX, in contextul dezbaterilor in legatura cu necesitatea criticii. Ion Heliade Radulescu era impotriva criticii (“scrieti, baieti, numai scrieti”), iar Mihail Kogalniceanu (“Dacia literara”-1840) pleda pentru critica obiectiva “Vom critica omul, iar nu persoana”.

Scopurile initiale erau: lupta pentru trecerea la alfabetul latin si transcrierea fonetica; crearea unei antologii de poezie romaneasca; prelectii populare (conferinte pentru a ridica nivelul de cultura al maselor).

Etape:

  • de la Iasi
  • de la Iasi si Bucuresti
  • de la Bucuresti

In et. de la Iasi(1863-1874) se expun principiile de baza ale societatii. Isi infiinteaza propria revista (“Convorbiri literare”) si apar primele studii de critica si estetica.

Et. Iasi-Bucuresti (1875-1885) e cea a marilor clasici (Eminescu,Creanga,Caragiale,Slavici), unde apare “junimismul”, un spirit critic, filozofic, clasic, academin si ironic.

Et. de la Bucuresti (dupa 1885) – societatea se muta definitiv la Bucuresti si isi schimba preocuparile, indreptandu-se spre politica si social. Cea mai mare realizare a societatii: Academia Romana accepta trecerea de la alfabet chrilic la cel latin si schimbarea transcrierii cuvintelor etimologice cu cele fonetice.

Titu Maiorescu e un indrumator al culturii si literaturii, a avut un rol definitoriu in cadru societatii.

Domenii in care s-a afirmat:

  • limba romana
  • literatura
  • critica
  • estetica
  • filozofie
  • cultura

Problemele limbii:

  • “Despre scrierea limbii romane” (1866)- alfabet latin, principal fonetic
  • “Neologismele”
  • “Limba romana in jurnalele din Austria (a ironizat limba vorbita in Transilvania, stilul greoi si cuvintele preluate din germana)
  • “Betia de cuvinte”

Studii despre limba romana-“O cercetare critica asupra poeziei” are 2 parti:

1.Conditia materiala a poeziei se realizeaza prin cuvinte poetice ce pot trezi imaginatii sensibile in fantezia auditoriului. Autorul trebuie sa evite depoetizarea (cuvinte apoetice).

2.Conditiunea ideala a poeziei o reprezinta fondul, teme precum iubirea, ura, bucuria, tristetea, disperarea.

“Teoria formelor fara fond”. Maiorescu considera ca tinerii s-au intors din afara si au preluat doar lustrul culturii apusene, in tara neexistand conditiile necesare. (ziare fara ziaristi, scoli fara profesori.)

Concluzia lui Titu Maiorescu: “Forma fara fond nu aduce niciun folos, este stricacioasa”.

“Comediile Domnului Caragiale”

Caragiale a fost acuzat ca ar fi adus pe scena aspecte triviale ale vietii. Comedia “D-ale carnavalului” a fost numit “o stupiditate murdara”, culeasa de la locul de unde se arunca gunoiul.

In apararea lui vine Titu Maiorescu, care explica in acel articol ca arta are rol moralizator si a intarit valaorea artistica nepieritoare a comediilor lui Caragiale.

Pornind de la teoria lui Schopenhauer, conform careia, omul reuseste sa se elibereze temporar de tirania egoismului.

De la Aristotel a luat teoria Katharsisului (purificarea prin arta), iar de la Kant a imprumutat ideea ca arta e “o finalitate fara scop”.

In concluzie, Titu Maiorescu a fixat directiile sociale “Junimea”, dar si ale culturii romane. Principalul sau merit e acela de a fi separat valoarea de non-valoare si de a fi format in cultura romana o stare de spirit superioara.

Vezi si componentele procesului industrial

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *