Luceafarul – sinteza a creatiei eminesciene

Luceafarul - Sinteza a creatiei eminesciene

1.Introducere

Romantismul la nivel european. Curent literar care apare la inceputul secolului XIX, in Anglia, Germania, Franta, de unde se raspandeste in intreaga Europa , ca o reactie impotriva clasicismului, care punea accent pe ratiune, armonie, echilibru compozitional si viziune generica. 

Romantismul cultiva:

-subiectivitatea si individualul

-personajul exceptional surprins in imprejurari exceptionale

-antiteza ca principal mijloc artistic

-evaziunea in fantastic

-amestecul genurilor si al speciilor literare.

In literatura romana, romantismul a patruns gratie generatiei pasoptiste, manifestul acestui curent fiind considerata “Introductia la Dacia Literara” de Mihail Kogalniceanu. Mihai Eminescu, poet national e considerat un reprezentant de seama al romantismului romanesc, ultimul poet romantic la nivel european.

2.”Luceafarul”

Capodopera a creatiei eminesciene. “Luceafarul” poate fi considerat o sinteza a lirismului eminescian, deoarece a ingrenat intreaga personalitate si vastele cunostinte ale poetului.

De altfel, Tudor Vianu afirma ca, “daca s-ar pierde intreaga opera eminesciana si ar ramane numai “Luceafarul”, generatiile viitoare ar cunoaste opera eminesciana in forma sa concentrata”.

3.Aparitie si geneza

Mihai Eminescu a lucrat asupra poemului 10 ani, poemul a cunoscut 5 variante, iar cea finala a aparut in 1883, in Almanahul “Romania Juna” din Viena, fiind publicat ulterior in revista “Convorbiri literare” si in singurul volum antum al poetului, coordonat de Titu Maiorescu.

4.Surse de inspiratie

-folclorica

-mitologica

-filozofica

-biografia poetului.

  • Folclorica=> in cristalizarea poemului, Eminescu a pornit de la 2 basme populare romanesti: “Fata in gradina de aur” (cules de Richard Kunisch) si “Miron si frumoasa fara corp”. Eminescu a mai valorificat si alte elemente folclorice: incipitul de basm, motivul descantecului, Zburatorului, metamorfozei, conferindu-le valori superioare.
  • Mitologica=>

-crestina

-greceasca

-latina

-indiana

Denumirea de “Luceafar” trimite la Lucifer, personaj mitologic crestin, simbol al razvratirii impotriva ordinii prestabilite, ingerul cazut. Cealalta denumire a Luceafarului, “Hyperion”, trimite la mitologia greaca, in care “hesperos” este “cel care se misca pe de-asupra”, unul dintre cei 6 titani, tatal Soarelui sau Soarele insusi. Din mitologia latina, eminescu a preluat atributele neptunice ale zeului marilor care apare cu “un toiag incununat cu trestii”. Taramul subacvatic oferit fetei aminteste de palatul de pe fundul oceanului al lui Neptun. Demiurgul e asociat tot in mitologia greaca cu creatorul lumii, cu orice principiu universal creator.

5.”Luceafarul”- sinteza de liric, epic si dramatic

  • Liricul provine din supratema poemului (conditia geniului), din teme (natura si iubirea) si numeroase motive romantice: ora de iubire, unicitatea fetei, nefericirea Luceafarului, a omului superior.
  • Structura poemului e preponderent epica, firul narativ fiind inspirat din basm, iar personajele fiind simbolice.
  • Dramaticul se resimte in structurarea in 4 tablouri, in succesiunea secventelor dramatice si in prezenta dialogului.

6.Teme si supratema

Supratema poemului (conditia nefericita a geniului raportata la conditia omului comun) se imbogateste prin tratarea unor teme predilecte ale liricii eminesciene: iubirea si natura.

7.Structura- poemul e alcatuit din 98 strofe dispuse in 4 tablouri.

I.Idila peste fire a fetei de imparat cu Luceafarul.

II.Idila fireasca a pamantenilor Catalin si Catalina.

III.Calatoria interstelara a lui Hyperion si dialogul cu demiurgul.

IV.Iubirea implinita a cuplului de muritori Dezamagirera si insingurarea mandra a Luceafarului.

I) (Strofele 1-43). Prezinta iubirea peste fire a Luceafarului pentru o fata de imparat. Acest tablou se deschide cu o strofa de sugestie folclorica “A fost odata ca-n povesti” care il proiecteaza pe lector in zona irealului, in atmosfera feerica a povestii de iubire.

Motvul unicitatii fetei de imparat dezvolta, prin epitetul “prea frumoasa”, ideea frumusetii exceptionale si, prin comparatia de inspiratie biblica, “cum e Fecioara intre sfinti”, ideea superioritatii, a inocentei ei printre pamanteni.

Iubirea e asociata de Mihai Eminescu cu dorul, o stare care copleseste sufletul si invadeaza fiinta omeneasca pe deplin. La eminescu, ca si in folclor iubirea ia nastere din privit, iar fata e surprinsa intr-o stare de contemplatie in descrierea scenei de iubire si a secventei indragostirii. Luceafarul intinde mreje de vapaie spre a invalui sufletul pamantencei spre iubire pura. Comunicarea dintre cei doi nu se poate realiza in plan real, iar Luceafarul se transpune, prin oglinda, in visul fetei. Motivul visului (mediul oniric) si spatiul nocturn faciliteaza incercarea Luceafarului de a trezi in sufletul fetei o iubire pe masura.

Chemarea fetei “cobori in jos, Luceafar bland/Alunecand pre-o raza”… are inflexiuni de descantec si sugereaza inspiratia din folclor.

Intruparile Luceafarului amintesc de motivul metamorfozei. Acesta se intrupeaza mai intai intr-un tanar voievod, zeu al marii cu chip angelic si ofera fetei posibilitatea de a fi stapana marilor. A doua intamplare, de zeu demonic, de “mort frumos cu ochii vii” e in antiteza cu prima intrupare si sugereaza conditia paradoxala a omului de geniu, sortit sa nu cunoasca moarte, dar nici iubire.

Tabloul se incheie cu plecarea Luceafarului “de dragul unei copile” spre a cere Demiurgului dezlegarea de nemurire.

II) (44-64). Se desfasoara in plan terestru, real, angrenand numai fiinte muritoare “asemenea”. Tabloul surprinde intalnirea dintre Catalin si Catalina si invitatia vicleanului copil de casa la iubire. Limbajul lui Catalin e simplu, popular, in perfecta concordanta cu limbajul fetei. Se sugereaza astfel ideea ca ei formeaza un cuplu fericit. Finalul tabloului transmite ideea ca fata de imparat s-a inchis definitiv in cercul ei stramt, devenind pentru totdeauna Catalina, partenera pamantului Catalin.

III) (65-85). Reda zborul uranic al Luceafarului spre demiurg pentru a fi dezlegat de nemurire, cosmogonia si dialogul gnomic dintre demiurg si Hyperion.

Eminescu a realizat aici una dintre cele mai complexe cosmologii din literatura universului, valorificand vechi convingeri filozofice dupa care, la originea lumii, ar sta Cerul si Pamantul (Platon) sau Noaptea (Aristotel).

Locul in care salasluieste Demiurgul, locul cosmogoniei este, in viziunea eminesciana, un taram atemporal si aspatial, un abis fara hotar, in care timpul incearca in zadar din goluri a se naste si in care gandul omului nu poate patrunde.

Hyperion ajunge la demiurg, gand purtat de dor, in calatoria sa parcurgand “cai de mii de ani in cateva clipe”.

Bolnav de “omenesc”, Hyperion pretuieste o ora de iubire cat o eternitate, insa, dorinta sa de a fi dezlegat de nemurire se loveste de imposibilitatea schimbarii ordinii prestabilite prin acreatie.

Finalul prezinta, in antiteza, conditia pamantenilor si cea a oamenilor de geniu care apartin entitatilor singulare, de exceptie, din univers.

IV) (86-98). Prezentarea idila dintre Catalin si Catalina intr-un cadru romantic si inaltarea prin iubire a lui Catalin din ipostaza mundana in ipostaza uranica.

Iubirea, spune Eminescu, spiritualizaeaza fiinta umana, o apropie de absolut si de permanenta aspirate spre refacerea cuplului androginic.

Finalul tabloului surprinde insingurarea mandra a Luceafarului, care exclama “traind in cercul vostru stramt/ Norocul sa va petrece/ Iar eu in lumea mea ma simt/ Nemuritor si rece”.

8.Opinie

In opinia mea, acest poem filozofic transmite conditia nefericita a omului superior, a geniului, intr-o lume meschina incapabila sa-l inteleaga si sa-l accepte. Intelesul alegoric al poemului reiese si din marturia poetului insusi “Daca geniul nu cunoaste moarte si numele lui scapa de simpla uitare, pe de alta parte, pe pamant nu e capabil de a ferici de cineva, nici de a fi fericit”.

9.Concluzie

Avand in vedere multitudinea de elemente romantice, sensurile adanci si intelesurile multiple ale poemului “Luceafarul” devine o creatie emblematica a operei eminesciene si o manifestare definitorie a romantismului in literatura romana.

Planurile din poemul Luceafarul 

Leave a Reply