Eu nu strivesc corola de minuni a lumii, de Lucian Blaga

1.Introducere– modernism

2.Lucian Blaga

In lirica romana, a fost o aparitie singulara. E dificila incadrarea lui intr-o grupare literara. Poet ardelean, el se indeparteaza prin preocuparile sale filozofice de traditia poeziei sociale, transilvanene, reprezentate de Cosbuc si Goga. Apartenenta la gandirism poate fi sustinuta pana intr-un anumit punct. L-au apropiat de aceasta ideologie atat aversiunea pentru formele de civilizatie moderna, citadina, cat si simpatia lui adanca pentru diferite manifestari ale sufletului primitiv.

Poet filozof, Lucian Blaga ilustreaza in opera sa decanonizarea prozodica si compozitionala. Acesta aduce in poezia romaneasca atmosfera liricii expresioniste. Pe el il atrag descantecele, vrajile, miturile cetoase, practicile magice si aspectele abisale ale sufletului omenesc. Iata un nou element menit sa-l singularizeze intr-o literatura nu prea ispitita pana la el sa exploreze astfel de taramuri.

3.Aspecte ale sistemului sau filozofic

Lucian Blaga a nazuit inca din tinerete la elabor unui vast sistem filozofic pe care l-a expus in 5 trilogii:

-trilogia cunoasterii (’43)

-trilogia culturii (’44)

-trilogia valorilor (’47)

-trilogia cosmologica

-trilogia pragmatica

Principiile care ocupa in sistemul filozofic blagian o pozitie privilegiata sunt: Marele Anonim, censura transcedentala, misterul, cunoasterea paradisiaca/ luciferica si metafora revelatorie/ plasticizanta.

  • Misterul e o categorie fundamentala a filozofiei sale. In conceptia lui, lumea e saturata de mistere.
  • Marele Anonim e un gardian al misterelor, un fel de mister suprem care apara echilibrul existential, impiedicandu-ne sa destramam “pacla deasa a misterelor. In calea cunoasterii noastre, Marele Anonim a asezat o bariera numita “censura transcedentala”, care apara sediul cunoasterii absolute.
  • Cunoasterea paradisica- e un tip logic, rational, se revarsa asupra obiectului cunoasterii vrand sa lumineze misterul si sfarsind prin a-l reduce. Pe Blaga il nemultumeste acest tip de cunoastere, care duce la ingustarea orizontului cognitiv.
  • Cunoasterea luciferica- se situeaza in planul misterelor, provocand despicarea in doua a obiectului cunoasterii: intr-o parte care se arata si o parte care se ascunde. Are ca scop sporirea, marirea misterelor prin contemplatie si iubire.
  • Metafora plasticizanta da concretete, expresiv limbajului, fara a-i imbogati continutul, pe cand cea revelatorie cauta sa reveleze un mister esential, nu prin numirea lucrurilor, ci prin sugerarea lor.

4.Poezia “Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”

-Apare in 1919. Prima poezie din volumul de debut, “Poemele luminii”, avand valoare programatica, definind conceptia artistului despre poezie si misiunea poetului, intr-o condensare metaforica deosebita.

-Arta poetica moderna pentr ca teoretizeaza relatia poet-lume, poet-creatie, axandu-si teoria pe problematica cunoasterii.

Avand statutul de arta poetica, creatia reda gandirea blagiana expresiva si in alte opere (Catre cititori, biografie, monolog, stihuitorul), dar si in volumul “Pietre pentru templul meu”: “Cateodata, datoria noastra in fata unui mister nu e sa-l lamurim, ci sa-l adancim si mai mult, incat sa-l prefacem intr-un mister si mai mare.

5.Specia

Meditata filozofica cu infuzii puternice in lirism.

6.Tema

Tema cunoasterii si modurile ei de realizare.

7.Titlul

Titlul este o metaforra revelatorie care exprima ideea cunoasterii luciferice. Pronumele personal “eu” e asezat la inceputul enuntului, ceea ce sugereaza influenta expresionista de exacerbare a eului. Verbul la forma negativa “nu strivesc” exprima refuzul cunoasterii de tip rational (paradisiaca). Metafora “corola de minuni a lumii” reda prin imaginea unei cununi, a unui cerc, ideea perfectiunii, a absolutului.

8.Confesiune lirica (lirism confesiv).

Acesta se exprima prin pronumele (“eu”), adjectivul pronominal posesiv (“mea”) si verbele (“sporesc”,”imbogatesc”,”iubesc”).

9.Structura. 3 secvente.

Poezia nu e structurata pe strofe, fiind axata pe tehnica in ingambamentului, menit sa redea fluxul gandirii. Poezia are 3 secvente marcate prin scrierea cu majuscula a versurilor, iar, in final, prin conjugarea coordonare conclusiva “caci”.

I. Exprimarea cu ajutorul verbelor la forma negativa “nu strivesc”, “nu ucid”, refuzul cunoasterii paradisiace. Verbele se asociaza cu metafora “in calea mea”, ceea ce sugereaza destinul poetic asumat. Lumea e “o corola de minuni” care cuprinde taine care ies in calea omului de pretutindeni.

Tainele se manifesta “in flori”, “in ochi”,”pe buze” sau “morminte”. Prin aceste metafore, poetul contureaza universul material din perspectiva filozofului : asemenea unei petale din corola imensa a misterelor lumii anumite concepte. Florile pot simboliza viata, frumosul, efemerul. Ochii=cunoasterea, contemplatia poetica. Buzele=iubirea sau rostirea poetica. Mormintele= moartea.

“Mintea” cu care ganditorul le cerceteaza cuprinde in sine o primejdie: ele pot fi distruse (“strivesc”, “ucid”, “sugruma”), ducand astfel la disparitia universului.

II.E constituita pe antiteza (“lumina altora”-“lumina mea”), prin care sunt puse in opozitie cele 2 tipuri de cunoastere. Cunoasterea Paradisiaca, atribuita celor care au intentia de a descifra misterele, si cunoasterea Luciferica, celor care au intentia de sporire.

Scriitorul se delimiteaza de poetii care si-au facut din luciditate o metoda de receptare a misterelor si sustine ca numai  poetii care abordeaza universul ca un spatiu al fascinatiei si care contempla misterele pot sa descifreze “taina nepastrunsului ascuns in adancimi de intuneric”.

Poetul stie ca in lume exista 2 lumini, una a mintii, care ucide tainele si sugruma vraja, si cealalta, pe care poetul si-o asuma, care se afirma solidara cu “taina noptii”.

Scriitorul recurge la o comparatie sugestiva: asa cum razele lunii estompeaza contururile, conferind obiectelor un contur enigmatic si misterios, si poetul sporeste necunoscutul lumii “cu largi fiori de sfant mister”.

III.Are rol conclusiv. Exprima optiunea ferma a poetului pentru cunoasterea luciferica. Poetul sustine ideea ca intelegerea misterelor si revelarea acestora e posibila numai prin iubire: “caci eu iubesc/ si flori si ochi si buze si morminte”.

10.Nivel stilistic

Poetul cultiva cu predilectie metafora revelatorie: “corola de minuni a lumii”, “vraja nepatrunsului ascuns”, “neintelesuri si mai mari.”

Apare,totusi, si metafora plasticizanta: “intunecata zare”, “sfant mister”.

11.Nivel prozodic

Prozodia e moderna. Ingambamentul da fluiditate ideilor poetice, iar masura variaza intre 2 si 13 silabe (alterneaza versul amplu cu versul scurt).

12.Concluzie

Poezia nu e o arta poetica in sensul traditional al cuvintelor. Putem doar sa banuim ca dintr-o asemenea iubire pentru lume si dintr-un asemenea procedeu de cunoastere ia nastere poezia care reprezinta pentru om o pastrundere intuitiva in esenta lucrurilor, a fenomenelor. Fara a fi o arta poetica propriu-zisa, poemul indica directia liricii si a meditatiei blagiene cu ajutorul simbolului luminii. In acelasi timp, poemul constituie o excelenta demonstratie a integrarii unei idei filozofice in tesatura lirica a poemului blagian.

Leave a Reply