Suntem fericiti in apartamentul din complexul Sisesti

De cand ma stiu am locuit si am adorat centrul Bucurestiului. Din Romana, de la casa in care m-am nascut ajungeam in cateva minute oriunde, dar cel mai multi imi placea sa-mi petrec timpul liber la Carturesti: printre ceaiuri si carti, cu o cafea sau o limonada buna si prieteni dragi in jur. Nu ratam expozitiile de pictura, spectacolele de teatru, targurile cu produse traditionale!

Vara ne petreceam serile la terase razand, glumind si admirand trecatorii rari. La toate am renuntat de dragul de a intemeia o familie cu omul potrivit.
Inainte de nunta, m-a anuntat fericit: “Vom avea casa noastra in Complexul de apartamente sisesti!
Am simtit ca se prabuseste cerul pe mine. Asadar pierdeam frumusetile si oportunitatile centrului pentru totdeauna…
“Cel putin sa nu ma duca intr-un cartier marginas sa nu mai ies din noroaie, iar animalele localnicilor sa ne invadeze parcarea!”
Cred ca viitorul meu sot mi-a citit ingrijorarea din priviri si a intrat pe site-ul complexului rezidential sa-mi arate surpriza.

Lacul si padurea erau punctele de atractie ale asezarii. Am facut in gand bilantul: noxe versus aer curat, parc natural versus parc artificial…

Toate blocurile erau elegante si rezistente, construite cu simtul raspunderi de cei mai buni specialisti si asta nu o spunea vanzatorul, ci oamenii care se mutasera acolo.

Urcatul sanatos al scarilor zilnic (la doua-trei etaje, doar nu iei liftul!) versus o viata sedentara.
Paralele continua cand m-am gandit:senzatie de sufocare la etajul 9, confort la etalul 2 al unui bloc din Complexul Rezidential Sisesti.

Cand ramaneam singura colectam informatii despre noua noastra locuinta, asa am aflat de eficienta economica a blocurilor si de faptul ca persoanele care s-au mutat acolo declara multumite ca facturile sunt de trei-patru ori mai mici. Aveam si loc de parcare si spatii verzi, dar mai ales multa liniste si securitate pentru copiii nostri care se vor naste, iar acesta era darul cel mai de pret!

Am inchis ochii ca un copil rasfatat, apoi ca o ultima rabufnire am izbucnit fata de mine insami:”Dar este un cartier marginas! Voi ajunge din Paste in Craciun in centru!”

Am verificat legaturile. Nu aveam dreptate. Oricand ajungeam in cinci minute la statia de metrou sau de autobuz si in cel mult 15 minute in centru, unde puteam sa-mi vizitez parintii sau sa ma intalnesc cu prietenele.

Am trei luni de cand stau in casa mea din Sisesti si nu-mi lipseste absolut nimic. Viata curge lin aici, fara conflicte fiindca locatarii au fost selectionati, iar persoanele dubioase nu patrund in zona. Lacul si aerul curat al padurii fac bine sarcinii mele, iar balconul tot imi este Carturesti cand stau la un pahar de vorba, de limonada sau ceai (cafea si vin nu mai beau) cu oamenii dragi care ma viziteaza in fiecare zi fiindca au indragit locul.
Acum parintii si prietenele s-au inscris pe listele de asteptare fiindca vor si ele un loc asa de pitoresc si linistit.

In acest moment nu as da complexul din Sisesti pe niciun loc din lume!

  •  
  •  
  •  
  •   
  •  

Leave a Reply