Dincolo de orizont

Liniștea mall-ului în care se ascund sute de oameni e spartă de strigătul strident al unui copil:

-Te ulăsc, tati! Ești cel mai lău tati din lume. Ai plomis că nu omoli nici un iepulaș dacă e adevălat. Și te-am văzut când ai omolât nu unul, ci mai mulți iepulași pufoși adevălați. Te ulăsc!

Puternicul Frank Grillo, bărbatul căruia i se adresează copilul, geme ușor, își freacă mâinile de parcă ar încerca să șteargă sângele uscat și tace. A obosit să îi tot explice puștiului de numai patru ani lucruri de neînțeles chiar și pentru adulți. Inițial s-a crezut că defrișările masive au împins animalele afară din puținele păduri care mai există. Mai târziu, cercetătorii au venit cu ideea că un virus afectează creierul iepurașilor, făcându-i să aibă un comportament care se abate de la firesc, ba chiar s-au auzit voci care insistau pe ideea că a fost descoperită o nouă specie de iepuri, de o cruzime inimaginabilă. Din păcate, abia de puțin timp s-a aflat că, sub toate problemele apărute, se ascundea de fapt nu o nouă specie, ci una la fel de veche precum e a noastră, numai că venită de pe o altă planetă, de la mulți ani lumină de aici.

-Tati, mă auzi, tati? Ești un climinal de iepulași!

-Fă-l să tacă! Nu am chef să ne găsească blestemații ăia de iepuri! șoptește o voce din care spaima răzbate clar, de parcă ar fi desenată cu roșu fosforescent.

Frank Grillo își prinde copilul în brațe, îl leagănă și îi cântă încetinel versuri pe care le-au învățat împreună când urmăreau filmul cu Winnie the Pooh. Parcă a trecut o viață de atunci. În doar nouă zile, extratereștri au distrus pentru totdeauna acea lume senină, în care copiii râdeau, se jucau și mergeau la grădiniță fără teamă de iepuri care mușcă, sorb energie din ființele vii sau chiar intră în mințile slabe și le supun unor experimente, încercând să afle cât mai multe despre omenire.

-Nu sunt pregătit pentru ceea ce a venit peste noi. Nimeni nu m-a învățat vreodată cum să lupt contra unor vietăți pufoase, care mă privesc cu ochii rotunjiți a mirare. Nici cum să dau cu mașina peste ele, dacă le întâlnesc pe stradă, aparent blocate de spaimă, în realitate dornice să îmi soarbă energia până la ultima picătură, lăsându-mă paralizat, întins peste volan ca o moluscă pe plajă. Totuși, fac asta și multe altele de câte ori am ocazia, căci viețile copiilor noștri sunt mai presus de temerile mele firești, mai presus de dorințele unor iepuri veniți aici să ne distrugă pământul. mormăi eu, închizând pentru o clipă ochii încercănați.

-Ar trebui să lupți pentru noi toți, pentru omenire, pentru a salva ceea ce se mai poate salva. Să rămâi în stradă, nu ascuns în mall, îmi reproșează bătrâna întinsă lângă mine, sub masa la care, până acum nouă zile, se servea cea mai bună pizza din oraș.

-Vezi bine că lupt, deși propriul meu nepot îl face pe fratele meu criminal, căci nu are puterea de a înțelege că iepurii pufoși cu care ne războim sunt de fapt niște ființe rele, care au îngrozit și distrus o lume întreagă. Omor iepuri, da. Orice iepure mort înseamnă un pericol mai puțin pentru noi, pentru voi, pentru toți.

Îmi înghit celelalte cuvinte. Trebuie să rămân calm. Știu că sunt unul dintre puținii oameni care, în fața primejdiei imediate, poate lupta până la ultima picătură de sânge pentru libertate și pentru viață. Mușchii bine reliefați îmi tremură pe sub hainele pătate de sânge. Eu nu am fugit urlând îngrozit și nici nu m-am lăsat prins în capcană, ca mulți alții. Am rămas în stradă alături de Frank și de alți câțiva, trăgând cu pistolul, rupând gâturi, sfâșiind cu dinții. Oare am fi făcut la fel dacă am fi știut, în acele momente cumplite, când legiuni întregi de iepuri atacau centrul orașului, că fiul său privește înmărmurit masacrul din holul mall-ului unde îl adăpostise?

Poate că da, poate că nu. Habar nu am. Oricum, nici uraganele, nici încălzirea globală și nici măcar cancerul nu mă mai sperie astăzi. Groaza mi se plimbă prin vene doar când mă gândesc la iepuri și la cum ne vor privi de acum înainte copiii, dacă vor reuși să supraviețuiască prăpădului ce urmează să vină. 3 noiembrie 2017. Ziua în care noi, cei puțini, vom lupta pâna la ultima picătură de sânge pentru a alunga extratereștri care ne înnebunesc copiii, făcându-i să creadă că părinții lor sunt niște bestii fără milă.

Mă ridic. Privesc în gol, parcă în afara pământului. Dincolo de orizont. Spre locul de unde a venit teroarea. Când noi, oamenii, am observat, era deja prea târziu. Se infiltraseră printre noi și încercau să ne distrugă, rupând bucățele din planeta albastră, din copiii noștri, din amintirile noastre, din tot ceea ce contează pentru umanitate. La început cu fereală, iar acum cu tot mai multă îndrăzneală, de parcă nu le mai pasă dacă îi vedem, dacă aflăm de toate atrocitățile la care ne supun. Îi vom invinge sau vom muri cu toții, îmi spun și mă scutur ca de un vis urât, dorindu-mi ca totul să fie doar o închipuire, un scenariu de science fiction. Dar nu este.

De afară se aud tot mai clar țopăielile iepurilor care își cară în dinți răniții, ducându-i departe de locul unde oamenii au câștigat o mică bătălie. Se vor întoarce atunci când vor dori, știind că stăm ascunși, înnebuniți de groază, incapabili să ne mișcăm sau să gândim mai departe de propria noastră siguranță. Desigur, printre noi sunt și excepții. Pe ei, pe cei ca mine își pune baza omenirea în acest război dintre specii, un război în care, pentru a putea lupta de la egal la egal, trebuie să fiu la fel de iute, fioros, crud, inteligent, curajos, viclean și puternic, să studiez dușmanul îndeaproape, să îi aflu slăbiciunile, pentru a-l putea lovi acolo unde e sensibil și a-l anahila.

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2017

  •  
  •  
  •  
  •   
  •  

3 Comments on “Dincolo de orizont”

  1. Foarte frumoasa aceasta poveste! Este interesanta si in acelasi timp de speriat ideea de a lovi adultii prin copiii lor, adica acolo unde ii doare cel mai tare. Sa vrei sa faci un bine si propriul copil sa te judece si sa te alunge din cauza asta… Cat de dureros!
    Pare interesant si filmul spre care ai pus link. Abia astept sa il vad.

Leave a Reply