Alexandru Lapusneanul – raportul realitate-fictiune ilustrat intr-o nuvela istorica

Ipoteza:

Opera literara presupune transfigurarea unor elemente ale realitatii prin intermediul imaginatiei creatoare scriitorului. In acest mod, se ofera iluzia unei lumi veridice, chiar daca transforma realitatea conform conceptiei sale artistice, astfel incat originalitatea creatorului dezvaluie intotdeauna o viziune noua asupra lumii.

In opinia mea, aceste idei pot fi ilustrate in nuvela istorica “Alexandru Lapusneanu” de Costache Negruzzi.

Argumente:

-aparitia si tema nuvelei

-scurta prezentare a subiectului

1.In primul rand, nuvela istorica pastreaza o puternica legatura cu realitatea prin insasi tema abordata: evocarea artistica a unei perioade din istoria Moldovei. Opera surprinde evenimentele din a doua domnie a lui Alexandru Lapusneanu.  Astfel, Costache Negruzzi preia anumite elemente din “Letopia Tarii Moldovei” inceput de Grigore Ureche si continuat de Miron Costin:

-primul si al patrulea motto;

-imprejurarile revenirii la tron a lui Lapusneanul;

-solia boierilor trimisa de Stefan Tomsa;

-uciderea celor 47 de boieri;

-existenta unor boieri: Spancioc, Stroici, Motoc.

2.Pe de alta parte, opera literara se caracterizeaza prin interventia fictiunii generata de imaginatia creatoare a prozatorului. Anumite secvente transforma realitatea conform viziunii originale a autorului pentru a acorda dramatism evenimentelor sau pentru a contura mai bine personajele. Astfel, unele aspecte apartin fictiunii in nuvela:

-Spancioc si Stroici nu mai traiau in a doua domnie a lui Lapusneanul, dar aparitia acestora caracterizeaza indirect potagonistul evidentiindu-i firea decisa si buna cunoastere a psihologiei umane; in opera acestia intruchipeaza tipuri literare, Motoc ilustrand, de exemplu, tipul boierului tradator;

-Motoc murise in Liov, dar secventa uciderii sale accentueaza dezumanizarea protagonistuluil

-secventa uciderii celor 47 boieri este mult mai ampla in nuvela decat in cronica, astfel incat se amplifica acel conflict exterior intre domnitor si boieri, si se pune in valoare cruzimea excesiva a acestuia.

3.In al treilea rand, nu trebuie confundanta personalitatea reala a domnitorului cu cea a personajului.

Personalitatea istorica este atestata de cronici, dar personajul literar este fictiv prin incadrarea sa intr-un tip literar.

Lapusneanul se subordoneaza tipologiei tiranului crud prin evolutia sa din opera si prin raportarea la celelalte personaje.

-scurta caracterizare a personajului;

-comparatia cu Dunarea este produsul artistic al imaginatiei scriitorului pentru a sublinia firea lui hotarata si autoritatea;

-secventa slujbei de la Mitropolie este fictiune astfel incat este subliniata puterea de disimulare a personajului.

4.In al patrulea rand, opera literara se incadreaza curentului romantic promovat de pasoptisti si din acest punct de vedere, creatia pune in valoare originalitatea prozatorului. Romantismul presupune:

-plasarea protagonistului in situatii limita(ex.”leacul de frica” pentru doamna Ruxanda, care subliniaza dezumanizarea protagonistului);

-utilizarea unor procedee artistice (ex. comentarea antitezei dintre domnitor si sotie).

Concluzie

In concluzie, nuvela istorica “Alexandru Lapusneanul” are ca sursa de inspiratie cea de  a doua domnie a lui Alexandru Lapusneanul in Moldova, atestata de cronici, dar pune in valoare si imaginatia creatoare a prozatorului ce contureaza tipuri literare prin intermediul personajelor si promoveaza principiile romantismului intr-o viziune proprie.

Distribuie

Leave a Reply