Baltagul – apartenenta la specia roman

Romanul “Baltagul” este o capodopera a creatiei literare a lui Sadoveanu, un fragment de epopee a poporului roman, un poem al naturii si al sufletului omului simplu din tinutul Tarcaului, inspirat din balada “Miorita”, din care preia tema fundamentala: viata pastorilor dintr-un sat de munte.

Tema romanului ilustreaza lumea arhaica a satului romanesc, bogatia sufleteasca a omului din popor ca pastrator al traditiilor stramosesti, ca un mod propriu de a gandi si de a reactina in fata problemelor cruciale ale vietii.

Titlul este semnificativ, intrucat in mitologia romaneasca baltagul este arma magica menita sa indeplineasca dreptatea, este o unealta justitiara. El se afla in stransa relatia de semnificatie cu intregul operei, blatagul fiind unealta cu care Nechifor Lipan a fost omorat, dar si a pedepsei.

Prin conceptie si structura, opera literara “Baltagul” se incadreaza in caracteristicile romanului, alaturi de “Fratii Jderi”, “Neamul Soimarestilor”, “Zodia Cancerului”.

Ca specie literara,romanul se defineste prin urmatoarele caracteristici: este o opera epica, in proza, de mari dimensiuni, are un numar mare de personaje, actiunea complexa se desfasoara pe mai multe planuri narative si prezinta o mare mobilitate in timp si spatiu, oferind o imagine ampla si profunda asupra vietii.

Deoarece este o opera epica, romanul “Baltagul” are drept indici ai acestui gen literar prezenta naratorului, a actiunii si a personajelor. Autorul isi exprima indirect admiratia fata de Vitoria Lipan, pe care o prezinta ca pe un adevar analist si bun cunoscator al psihologiei feminine. Modul predominant de expunere este naratiunea, care se impleteste armonios cu descrierea, dialogul si monologul interior.

Descrierea are rolul de a prezenta trasaturile fizica ale personajelor, de a crea imaginea Magurii Tarcaului si de a descrie datini si sarbatori muntenesti. Dialogul dinamizeaza actiunea, genereaza conflictul dintre personaje,  ajuta la caracterizarea indirecta a acestora si reda cu fidelitate limbajul lor. Monologul interior socate in evidenta starile emotionale pe care le traverseaza Vitoria, preocuparile si grijile ei permanente, dar si manifestarile lui Gheorghita pus in fata unor realitati. Naratiunea este la persoana a III-a, la timpul trecut, povestitorul ramanand obiectiv pe tot parcursul povestirii.

Fiind un roman, actiunea este complexa si se desfasoara pe mai multe planuri narative: unul retrospectiv prin care eroina rememoreaza anumite intamplari legate de viata de familie aducandu-le in felul acesta in prezentul naratiunii si alte planuri prezentate in ordinea cronologica a desfasurarii lor.

Timpul actiunii este limitat, intamplarile se petrec din toamna pana in primavara, anul nefiind precizat, Vitoria traind intr-un timp mitic romanesc, un timp spiritual al credintelor, datinilor stravechi, care au valabilitate in orice epoca. Spatiul actiunii este vast, cuprinzand meleagurile stancoase ale muntilor din Moldova, ceea ce sugereaza totodata viata aspra a muntenilor.

In cele saisprezece capitole, precedate de o legenda fascinanta, sunt povestirile, in principal, actiunile Vitoriei Lipan de a afla adevarul despre absenta sotului si de a implini dreptatea, prin pedepsirea raufacatorilor. Specific romanului este si conflictul interior al eroinei, ilustrat prin zbuciumul profund al sufletului ei chinuit de incertitudine, in care se manifesta un drum lunga, de la neliniste la adevar.

Romanul debuteaza cu o legenda pe care Nechifor o spunea la cumetrii si la nunti, in care naratorul face o prezentare a locuitorilor din muntii Moldovei, a trasaturilor de caracter generate de viata lor aspra pe aceste meleaguri. Povestea ii vine in minte Vitoriei, dintr-o memorie afectiva care retine amintiri ale unei legaturi sufletesti profunde si trainice stabilita intre ei de-a lungul vietii.

In expozitiune, Vitoria isi aminteste cu drag de sotul ei, Nechifor Lipan, om harnic si gospodar, primele sase capitole ale romanului cuprinzand asteptatea femeii, sperantele si nelinistile legate de intarzierea sotului plecat, in urma cu doua luni, sa cumpere oi la Dorna.

Nelinistea ei este sporita de un vis pe care Lipan trecea calare o apa, dar avea fata intoarsa de la ea. Toate acestea o determina sa ceara sfat la parintele Daniil, apeland in acelasi timp si la puterile babei Maranda pentru a afla adevarul. Tot in expozitiune ne este prezentat spatiul, initial al actiunii, Magura Tarcaului, precum si organizarea satului patriarhal de munte. Intriga reprezinta hotararea Vitoriei Lipan de a pleca in cautarea sotului, impreuna cu fiul ei, Gheorghita.

Desfasurarea actiunii este cronologica si rectilinie. Pregatindu-se de drum, Vitoria isi oranduieste gospodaria cu o luciditate impresionanta. Se spovedeste, se roaga la icoana Sfintei Ana, purificandu-se inaintea plecarii. Anunta autoritatile de disparitia sotului, o duce pe fiica sa, Minodora, la manastire, vinde o parte din produse pentru a face rost de bani pentru calatorie si comanda la fierar un baltag nou pentru fiul ei. Capitolele VII-XIII descriu drumul Vitoriei care merge din sat in sat, reconstituind traseul pe care banuia ca l-a urmat si sotul ei.

La Borca a dat de un botez, iar la Cruci de o nunta. Stapanind foarte bine arta disimularii, Vitoria a reusit sa-si ascunda supararea si s-a conformat obiceiurilor. In tara Dornelor a aflat ca Nechifor a cumparat 300 de noi si ca a pornit spre locurile de iernat impreuna cu alti doi ciobani carora le vanduse 100 de oi. Urmand traseul parcurs de cei trei baci, ajung dincolo de culmile Stanisoarei, la Suha, unde constata ca nu ajunsesera decat doi ciobani. Cu ajutorul cainelui Lupu, pe care l-a gasit in curtea unui gospodar, Vitoria reuseste sa gaseasca osemintele lui Nechifor intr-o rapa de munte, unde se pravalise din cauze unei lovituri de baltag. Il lasa pe Gheorghita sa privegheze ramasitele tatalui sau, iar ea pleaca sa anunte autoritatile.

Punctul culminant echivaleaza cu momentul in care Vitoria reuseste sa ii demaste pe cei doi criminali in timpul praznicului de inmormantare a sotului. Refacand cu exactitate scenariul crimei, Vitoria creeaza o atmosfera tensionata, plina de suspiciuni.  Cand femeia ii spune lui Gheorghita ca pe baltagul lui Calistrat Bogza este sange, acesta se pierde cu firea si se repede la flacau, insa cade lovit de baltagul acestuia si sugrumat de cainele Lupu, Ilie Cutui isi recunoaste crima si este arestat de autoritati.

In deznodamant, Vitoria Lipan este impacata sufleteste, cu datoria implinita si face planuri de viitor, intarind ideea ca disparitia lui Nechifor nu tulbura in niciun fel coerenta lumii, iar viata merge mai departe.

O lata definitorie a romanului este reprezentata de numarul mare de personaje. Gasim aici personaje principale, secundare (Gheorghita), episodice (cei doi criminali, parintele Daniil, baba Maranda etc) si figurative (domnul David, mos Pricop).

Vitoria Lipan este personajul principal al acestei opere, fiind prezenta in toate momentele subiectului si infatisata in evolutia sa. Ea este caracterizata in mod direct de autor ca fiind o femeie inca frumoasa la cei patruzeci de ani ai sai, iar lumina castanie a parului ei se rasfrangea in ochii ei caprui. Era harnica, stia sa-si organizeze gospodaria, conducand-o cu pricepere, deoarece barbatul ei era deseori plecat. Era credincioasa si o buna pastratoare a ritualurilor stravechi. Pe traseul parcurs, da dovada de mult curaj, responsabilitate, tenacitate si abilitate, calitati care au ajutat-o in aflarea adevarului. Aceste trasaturi sunt prezentate in mod indirect, rezultand din comportamentul sau, din relatiile pe care le stabileste cu celelalte personaje, dar si din modul in care vorbeste. Numele pe care il paorta o caracterizeaza tot indirect, deoarece Vitoria are caracterul unei “victoriase”.

Fiind un roman, opera literara ne ofera o imagine ampla si complexa asupra vietii. El zugraveste modul de viata patriarhal al oamenilor de la munte, infatiseaza obiceiurile legate de cele trei evenimente majore dn existenta umana: botezul, nunta, moartea. Prezinta traditiile si obiceiurile acestui colt de munte, dar si lumea orasului.

Prin toate aceste trasaturi, opera litera “Baltagul” are toate notele definitorii ale unui roman.

Nu uita sa te abonezi pentru a primi cele mai noi postari direct pe mail!

[rainmaker_form id="4866"]

  •  
  •  
  •  
  •   
  •  

Leave a Reply