Caracterizarea lui Ilie Moromete

Marin Preda pleacă în construirea personajului Ilie Moromete de la tatăl său, Tudor Călărașu, modelul său literar: “Scriind, totdeauna am admirat ceva, o creație preexistentă, care mi-a fermecat nu numai copilăria, ci și maturitatea: eroul preferat, Moromete, care a existat în realitate, a fost tatăl meu. Acest sentiment a rămas stabil și profund pentru toată viața”.

Contingent ‘911, prin caracterizare directă facută de narator, Ilie Moromete se conturează între “tinerețe și bătrânețe, când numai nenorociri sau bucurii mari mai pot schimba firea cuiva”. Prin caracterizare indirectă, din faptele, atitudinile, gândurile și vorbele personajului reies și alte trăsături morale. Ilie Moromete este un om rational in ceea ce priveste atitudinea lui fata de pamant. Spre deosebire de Ion al lui Rebreanu, care era dominat de instinctul de posesiune, de lacomie pentru pamant, Moromete nu este sclavul imbogatirii, ci pamantul constituie pentru el simbolul libertatii materiale si spirituale, idee marturisita de el in finalul romanului: “Domnule, eu am dus totdeauna o viata independenta”.

Ilie Moromete este considerat de catre critica un taran-filozof din literatura romana, framantarile sale despre soarta taranilor dependenti de roadele pamantului, de vreme si de Dumnezeu sunt relevante pentru firea sa reflexiva. Meditand asupra propriei vieti, cand parasit de fiii cei mari si cand famila se afla in pragul destramarii, Ilie Moromete se gandeste ca gresise considerand ca “lumea era asa cum si-o inchipuia el” si ca nenorocirile sunt “numai ale altora”. Simtindu-se singur, isi cauta linistea pe camp, in afara satului, unde poate vorbi cu sine insusi, deoarece spune el: “cum sa traiesti daca nu esti linistit?”. O secventa ilustrativa este aceea cand Moromete se asaza pe o piatra alba de hotar, “cu capul in maini”, punandu-si un sir nesfarsit de intrebari, ca si cand ar fi vorbit cu altcineva, cautand explicatii pentru declinul in care se afla familia sa. Gandurile sumbre se indreapta spre o autoanaliza a atitudinii de parinte, a conflictului dintre generatii si se consoleaza: “Am facut tot ce trebuia […] le-am dat […] fiecaruia ce-a vrut […]. I-am iertat mereu”.

Relevanta pentru aceasta trasatura este si scena ploii, cand Moromete, udat pana la piele de o “ploaie repede si calta”, cugeta si exprima o adevarata filozofie de viata printr-un monolog interior, analizeaza conditia taranului in lume, precum si relatia dintre tata si copii. El se intreaba “ce-o sa mananci, ma, tampitule?” cu un glas plin de amaraciune si compasiune. Dezamagit in etica sa paterna, ranit de fiii sai mai mari in autoritatea de tata, se consoleaza cu faptul ca si-a facut datoria de parinte: “tot am facut ceva, am crescut sase copii si le-am tinut pamantul pana in momentul de fata”, desi ei au fugit ca niste tradatori si “n-au vrut sa munceasca”. Grija lui pentru educatia copiilor razbate cu tristete la suprafata, si, desi niciodata nu s-a aratat iubitor cu ei, le-a dorit totdeauna binele: “toata viata le-am spus si i-am invatat […] dar pe tine sa vedem daca esti in stare cel putin de-atata […] ca de mancare e lesne, dar ce le spui? […] si-or sa te invete ei pe urma minte cand oi imbatrani. O sa-si stearga picioarele pe tine, ca n-ai stiut sa faci din ei oameni” (Volumul al doilea).

Disimularea este o trasatura definitorie a firii lui Moromete, evidenta in majoritatea scenelor din roman. Scena dintre Tudor Balosu si Moromete este semnificativa pentru “firea sucita” a eroului. La intrebarea lui balosu daca s-a hotarat sa-i vanda salcamul, Moromete se gandeste ca e posibil sa i-l vanda, dar se poate sa nu-l vanda, insa raspunde cu o voce tare: “Sa tii minte ca la noapte o sa ploua. Daca da ploaia asta, o sa fac o gramada de grau”, subintelegand ca s-ar putea sa scape si altfel de datorii, decat taind salcamul.

Starneste deseori reactii uluitoare celor din jur, din cauza logicii sale “sucite”, cum ii spune Catrina. Dupa plecarea lui Jupuitu, Moromete este cuprind de o “ciudata voiosie” si-i marturiseste lui Balosu “I-am pacalit cu doua sute de lei […] i-am dat numai o mie […].

Ironia ascutita, inteligenta si spiritul jucaus, felul sau de a face haz de necaz contureaza un personaj foarte aparte intre taranii literaturii romane, stand mai aproape de realitate decat de fictiune.

Citirea ziarelor in Poiana lui Iocan este o hrana sufleteasca pentru Moromete, discutiile purtate aici au rolul de a clarifica si explica ideile din articolele publicate, de a descifra sensurile profunde ale politicii vremii, si nu de a prezenta faptele de senzatie. El este, cu siguranta, in viata colectivitatii, o autoritate care-i domina pe ceilalti prin replici bine gandite, pline de umor si ironic: “Lasa-l, ma, Dumitre, zise Moromete blajin. E si el legionar, ce-ai cu el?”.

Cand se hotaraste sa taie salcamul nu spune nimanui, il scoala pe Nila in zorii zilei, cand este naucit de decizia tatalui sau: “De ce sa-l taiem? Cum o sa-l taiem?”, dar cu totul uluit de raspuns: “asa, ca sa se mire prostii!”. Dupa aceea, la aceeasi intrebare a lui Paraschiv, Moromete il pune pe Nila sa-i raspunda, care, citandu-l pe tatal sau, ii spune cu bucurie: “Ca sa se mire prostii”. Trimitand pe Nila sa vina cu caii pentru a cara salcamul taiat pe trei sferturi, acesta aduce caii chiar in directia in care urma sa se prabuseasca pomul, iar Moromete exlama cu umor: “Adica da!… Treci cu ei incoa sa cada salcamul pe ei”. Exemplele sunt numeroase, “a face haz de necaz” fiind o adevarata filozofie de viata a lui Moromete. Lui Nicula,e care intarzia sa vina la masa, ii spune “Te dusesi in gradina sa te odihnesti, ca pana acum statusi!” sau certand fetele, care se dusesera la scaldat, in loc sa-si ajute mama sa pregateasca masa: “Daca va iau de par si matur batatura cu voi, va scutesc de-o treaba maine dimineata”.

Tehnica amanarii este un alt concept al filozofiei de viata a lui Moromete, el incercand sa taraganeze orice decizie sau atitudine care nu-i convenea. Scena cu Jupuitu este magistral construita de narator, atmosfera, tensiunea, iritarea celorlalti fiind inadins provocata de Moromete pentru a se razbuna pe cei care nu intelegeau greutatile bietului taran. Mai intai Moromete intra in curte, trece pe langa prispa fara sa se uite la cei doi, se intoarce “cu spatele la agent”, se rasteste la Paraschiv care nu se vedea nicaieri, apoi se rasuceste brusc pe calcaie si striga: “N-am!” – totul desfasurandu-se sub privirile uluite, naucite ale agentilor. Calm apoi, se cauta prin buzunarele flanelei, de unde scoate praf de tutun, se uita urat la omul care-l insotea pe Jupuitu si “i se adresa suparat si poruncitor: – Da-mi, ma, o tigara!”.

Fire autoritara, Ilie Moromete este “capul familiei” numeroase, greu de tinut in frau, avand in vedere si conflictele ce mocneanu, fiind gata sa explodeze, intre membrii familiei. Naratorul il prezinta inca de la inceputul romanului “stand deasupra tuturor” si stapanind “cu privirea pe fiecare”. Ironia ascutita adresata copiilor sau Catrinei, cuvintele deseori jignitoare (“ca sa se mire prostii”), educatia dura in spiritul muncii si harniciei (“ma, se vede ca nu sunteti munciti, ma”) se dovedesc ineficiente, deoarece, cu toata stradania tatalui de a pastra pamantul intreg ca sa le asigure traiul, nu poate salva familia de la destramare.

Placerea vorbei este o pasiune pnetru taranul mucalit, care profita de orice intalnire cu cate cineva pentru a sta la taclale, desi singurul care putea vorbi cu adevarat era prietenul sau, Cocosila, in tovarasia caruia pierdea ceasuri intregi, spre supararea Catrinei: “Esti mort dupa sedere si dupa tutun […] lovi-o-ar moartea de vorba, de care nu te mai saturi!”. La inceputul romanului, lui Moromete ii placea sa stea pe stanoaga podistei, gandindu-se ca “n-ar fi rau daca s-ar ivi cineva […] oamenii insa aveau treaba prin curti, nu era acum timpul de iesit in drum”. Auzindu-se strigat, se bucura : “Iata ca se ivise totusi cineva”. Necazurile, dezamagirile, tradarea copiilor, neputinta de a pati darile, destramarea familiei il coplesesc pe Moromete, dovedind ca intr-adevar numai “nenorocirile mari” pot schimba firea puternica a lui Moromete. In finalul volumului intai, Moromete, aparent nepasator, “nu mai fu vazut stand ceasuri intregi pe prispa sau la drum pe stanoaga. Nu mai fu auzit raspunzand cu multe cuvinte la salut. Nu mai fu auzit povestind”. Din Ilie Moromete de acum ramasese numai “capul de huma arsa”, pe care i-l modelase candva din lut. Din Vasileascu, nu mai participa la adunarile din Poiana lui Iocan, care, “lipsite insa de omul lor, […] aveau sa-si piarda si ele curand orice interes.”

Ultimele capitole ale cartii constituie cele mai frumoase pagini care ilustreaza moartea unui taran din toata literatura noastra. Parasit de Catrina si de fiii lui, ramane la batranele cu fata cea mica, Ilinca. Apropiindu-se de varsta de 80 de ani, slabit si imputinat la trup, Moromete, cu ciomagul in mana, rataceste in nestire pe langa garduri, pe camp, pana cand, intr-o zi, a fost adus cu toaba acasa. Pe patul de moarte, Ilie Moromete si concentreaza intreaga filozofie de viata in cateva cuvinte pe care le adreseaza, cu mandrie si satisfactie, doctorului: “Domnule, […] eu totdeauna am dus o viata independenta”.

Personajul principal al romanului “Morometii” de Marin Preda, Ilie Moromete este “un contemplativ inteligent, temperat, un <<filozof>> iubind <<linistea>> (fara de care nu se poate trai si nu se poate face nimic durabil) si mai ales iubind libertatea, independenta de gandire si exprimare a opiniilor”.  (Ion Rotaru)

Particularitatile stilistice se contureaza din stilul narativ lent si rabdator, cu accente pe amanunte descriptive, pe detaliile sugestive ale gesturilor si mimicii personajelor. Taranii lui Marin Preda au independenta de miscare, de gandire si exprimare, autorul nefiind prezent in determinarea reactiilor acestora, de aceea eroii sunt persoanje-reflector.

Prozatorul utilizeaza o gama narativa si psihologica larga, de la dialog la monolog adresat si monolog interior, autointrospectie, conferind romanului virtuti ale prozei de creatie si ale prozei de analiza psihologica.

Ilie Moromete nu seamana cu nici un alt taran din literatura romana.

Nu uita sa te abonezi pentru a primi cele mai noi postari direct pe mail!

[rainmaker_form id="4866"]

  •  
  •  
  •  
  •   
  •  

Leave a Reply