Caracterizarea personajului Gheorghita

In caracterizarea lui Gheorghita este abordata tema educatiei. Pentru Gheorghita, cautarea tatalui este un moment formativ, ce ii aduce maturizarea. Trecerea de la starea de inocenta la experienta se face greu si personajul isi descopera propia natura dupa dupa un exercitiu indelungat, coordonat de mama, cu tenacitate. Mai intai educatia sa a insemnat consonanta cu ritmurile naturii: “Parul cu bulboane au fost ale lui. Potecile la zmeura si mai sus la afine, cand ocolea asa, umbland dupa turmele taranilor. Povestle la stana, sara, cand invaluie focul limbi sub spanceana padurii. Stia sa cheme in amurgit ieruncile si capricorii. Toate acestea i le aducea aminte mirosul de fan in care plutea vara si copilaria.”

Noua structura a lumii urbane a pastruns la Gheorghita- tine condica, calatoreste cu trenul-, dar mama vrea ca acesta sa nu iasa din “randuiala”. Isi da seama cu parere de rau ca feciorul nu este maturizat si din aceasta cauza nu poate sprijini pe ajutorul sau: “-Esti inca un plod, care ai sa cunosti de acu inainte supararile vietii.” El nu este pe deplin convins de necesitatea calatoriei care are un scop cognitiv si justitiar: “m-oi duce, raspunde Gheorghita cu indoiala”. “Vitoria il privi clipind. Il vazut sfios si nesigur apoi afta cu naduf”. Pentru a deveni barbat a trebuit sa strabata cu mama sa drumul labirintic al mortii care este in acelasi timp un drum de viata si de renastere. Tot un act initiatic este veghea din rapa osemintelor tatalui sau, act ce se configureaza intr-o renastere simbolica si asigura continuitatea intre parinte si urmasi, insemnand si dobandirea unei personalitati:” Sangele si carnea lui Nechifor Lipan se intorceau supre lui in pasi, in zboruri, in chemari.”

Maturizarea se implineste cand manuieste baltagul impotriva asasinului tatalui sau. Rolul fiului in pedepsirea ucigasului “constituie un exercitiu initiatic de virilitate”. In conceptia Vitoriei, actul educativ inseamna dezvoltarea capacitatii de a se adapta randuielii, datinii, legilor nescrise ale coloctivitatii arhaice. Ucenicia lui Gheorghita a trecut de la starea de inocenta la cea de experienta descoperindu-si “propria natura si pe cea a lumii, regasindu-si tatal si numele”. Gheorghita iese din dificila calatorie initiatica, intarit.

La sfarsitul actiunii, fiul este capabil sa isi asume rolul de urmas si descopera lumea careia ii apartine, incepand, alaturi de mama sa, sa-l descifreze semnele. Astfel, el este capabil sa restabileasca circuitul existentei.

Vezi si Baltagul-roman corintic,simbolic,dar si un roman obiectiv, traditional

Nu uita sa te abonezi pentru a primi cele mai noi postari direct pe mail!

[rainmaker_form id="4866"]

Distribuie

Leave a Reply