Comedia “O scrisoare pierduta” – apartenenta la specie

Ion Luca Caragiale a creat o opera cu particularitati care o unicizeaza in contextul literaturii nationala, dar si universale, o opera in care se disting cu usurinta trei universuri diferite: comic, tragic si fantastic. Comenia “O scrisoare pierduta” este una dintre capodoperele caragialiene care satirizeaza moravurile politice si familiale din ultimele decenii ale secolului al XIX-lea.

Ca specie literara, comedia se defineste prin urmatoarele caracteristici: este o opera dramatica, modul de expunere predominant este dialogul caruia i se alatura monologul dramatic, este divizata in acte si scene, apar indicatiile scenice, este prezent conflictul dramatic, actiunea este vesela si este structurata pe momentele subiectului, ironia este sustinuta prin tipurile de comic.

Prin conceptie si structura, comedia “O scrisoare pierduta” se incadreaza in caracteristicile acestei specii literare alaturi de: “O noapte furtunoasa”, “D-ale carnavalului”, “Conu Leonida fata cu Reactiunea”.

  1. Fiind o opera dramatica, se caracterizeaza prin impletirea elementelor epice obiective cu elementele lirice marcate de subiectivism. Autorul isi transmite in mod indirect ideile si sentimentele prin intermediul actiunii si al personajelor scotand in evidenta diferenta dintre aparenta si esenta.
  2. Modul de expunere predominant este dialogul, prin intermediul caruia se evidentiaza raporturile dintre personaje, se dezvaluie caracterul acestora si se prefigureaza conflictul. Dialogul este dublet de monologul dramatic. Specific acestei opere este faptul ca unele scene sunt alcatuite numai din monolog, datorita prezentei unui singur personaj: Tipatescu, Pristanda, Trahanache, Zoe, Catavencu, evidentiindu-se astfel gandurile ascunse si zbuciumul sufletesc ale personajelor respective. Descrierea si naratiunea apar numai in replicile persoanjelor si in indicatiile de regie. Titlul operei “O scrisoare pierduta” anunta inca de la inceput motivul in jurul caruia se concentreaza intamplarile: Zoe, Sotia lui Zaharia Trahanache, pierde scrisoarea de amor pe care o primise de la Stefan Tipatescu, prefectul judetului.
  3. Deoarece ca specie este o comedie, aceasta opera are ca trasatura caracteristica prezenta actelor si a scenelor, fiind divizata in 4 acte si 9,14,7,14 scene in ordinea actelor. Sunt prezente si indicatiile de regie care fac referire la descrierea decorurilor si la jocul actorilor. Prin intermediul lor se dezvaluie intentia autorului ca piesa sa fie reprezentata pe scena.
  4. O alta nota definitorie a genului dramatic este prezenta unui conflict dramatic fundamental, bine conturat si amplificat pe parcursul actiunii, reprezentat de pierderea scrisorii. El atinge un punct maxim in momentul in care este anuntat condidatul de la centru, Agamamemnon Dandanache si se stinge atunci cand scrisoarea revine la Zoe. Conflictul de baza interfereaza cu alte conflicte secundare. Exista divergente intre Tipatescu, Zoe si Zaharia Trahanache si cuplul Farfuridi si Branzovenescu, acestia temandu-se de tradare in interiorul partidului. Chiar si intre Zoe si Tipatescu apare o situatie tensionata din cauza sustinerii candidaturii lui Nae Catavencu.
  5. Actiunea vesela urmeaza tehnica bulgarelui de zapada, este prezenta gradat si ascendent si se poate structura pe momentele subiectului.

In expozitiune, autorul prezinta numele persoanajelor si statutul lor social. Sunt fixate apoi locul si timpul actiunii: in capitala unui judet de munte, in zilele noastre, pe fundalul unei agitate campanii electorale. Aceasta ambiguitate sugereaza ca faptele prezentate aici au caracter de generalitate si se pot petrece oricand si oriunde.

Intriga este simpla, dar generatoare de numeroase incurcaturi si este reprezentata de pierderea scrisorii. Inca din actul I, scena I, aflam de la pristanda ca Nae Catavencu se afla in posesia unei scrisori care ii va garanta succesul in alegeri. Acesta este momentul care va declansa desfasurarea actiunii. Prefectul ii ordona politistului sa alfe despre ce scrisoare este vorba. Aparitia lui Catavencu duce la clarificarea conflictului fundamental. Acesta recurge la santaj si ii ameninta pe membrii partidului de guvernamant ca va publica scrisoarea compromotatoare in “Racnetul Carpatilor” daca nu-i va sustine candidatura. Santajul o sperie mai ales pe zoe, care, de teama de a nu fi compromisa public, exercita presiuni asupra lui Zaharia Trahanache si a lui Stefan Tipatescu pentru a obtine promisiunea candidaturii lui Catavencu.

Punctul culminant este marcat de momentul in care la adunarea electorala este numit un nou candidat impus de la centru, Agamemnon Dandanache. Se declanseala o incaierare pusa la cale de Pristanda, iar Catavencu isi pierde palaria in captuseala careia se afla scrisoarea.

Deznodamantul are efect moralizator si aduce cu sine limpezirea situatiei. Finalul operei este comic prin rezolvarea neasteptata a situatiei initale, datorita unei adevarate “lovituri de teatru”. Scrisoarea ajunge in sfarsit la “andrisant”, adusa de Cetateanul turmentat, toata lumea se impaca, micile pasiuni idspar ca prin minune, iar Catavencu accepta sa conduca festivitatile in cinstea noului ales.

Personajele din aceasta opera sunt memorabile si se pot incadra in personaje principale, secundare, episodice si figurative. Stefan Tipatescu este unul dintre personajele principale alaturi de Nae Catavencu, Zaharia si face parte din galeria primului amorez. Este prefectul judetului si se poarta ca un stapan absolut, abuzand de functia sa. Tradeaza increderea lui Trahanache, avand o relatie amoroasa cu Zoe, sotia “venerabilului neica Zaharia”. Marturiseste ca lui ii place ca angajatul sa il serveasca bine, trimitandu-l pe politist sa adune informatii despre adversarii sai publici: “Mie-mi place sa ma serveasca functionarul cu tragere de inima!” In schimb trece cu vederea micile “gainarii” ale acestuia acceptand jocul lui Pristanda cu numaratul steagurilor, astfel incat politistul sa simta cine e stapanul.

Este orgolios si impulsiv, trasaturi evidentiate direct de catre Trahanache. “E iute! N-are cumpat. Altminteri, bun baiat!

6.Trasatura esentiala a comediei este starnirea rasului, iar Caragiale apeleaza la o diversitate de tipuri de comic pentru a provoca efectul comic.

a. Exista un comic de limbaj. Pristanda, Farfuridi, Branzovenescu, Catavencu deformeaza cuvintele din lipsa de instruire sau incercand sa imite vorbirea altora. “femelie”, “fonctie”, “bambir”, “andrisant”, “catindat”. Pentru a dovedi incultura personajelor sale, dramaturgul a recurs si la alte procedee: contradictii de termeni:”dupa lupte seculare care au durat treizeci de ani”, ticuri verbale:”curat murdar”, “curat constitutional”, “cu putintica rabdare”.

b. Comicul de nume. Numele personajelor sugereaza trasaturi dominante de caracter avand si ele efect comic. Astfel, numele lui Prinstanda face aluzie la caracterul lui servil, “pristanda” fiind un joc popular moldovenesc ce se danseaza dupa comenzile unui conducator de joc. Catavencu vine de la “cata”, femeie buna de gura, dar si de la “cataveica”, haina cu doua fete, cele sensuri facand trimitere la ipocrizia personajului si la demagogia lui. Numele lui Trahanache vine de la cuvantul “trahana” care inseamna “coca moale”, sugerandu-se caracterul influentabil al personajului, usor de modelat in mainile Zoei. Culmea ridicolului este atinsa de alaturarea numelui marelui personaj razboinic din antichitatea greaca – Agamemnon- cu Dandanache, ce trimite la cuvantul “dandana”.

c. Este prezent si comicul de situatie: pierderea si gasirea succesiva a scrisorii, postura lui Catavencu, intrarea si iesirea din scena a Cetateanului turmentat, finalul evenimentelor cand cele doua tabere se impaca, cuplul Farfuridi-Branzovenescu.

d. Comicul de caracter este o alta modalitate de individualizare a personajelor. Dandanache, Pristanda, Catavencu starneste rasul prin contrastul dintre ceea ce sunt in realitate si pretentiile pe care le au.

e. Comicul de moravuri familiale si politice, de asemenea, contureaza personajele. Zoe, sotia lui Trahanache, intretine o relatie amoroasa cu Tipatescu, prefectul judetului si prieten de familie. Catavencu si Dandanache apeleaza la tehnica santajului pentru a ajunge deputati.

In urma trasaturilor evidentiate, opera literara “O scrisoare pierduta” prezinta toate notele definitorii ale unei comedii.

Nu uita sa te abonezi pentru a ne sustine si pentru a primi cele mai noi postari direct pe mail!

[rainmaker_form id="4866"]

Distribuie

Leave a Reply